Am reusit in sfarsit sa ma fac util societatii, m-am angajat si eu ca tot mediocrul si, ce-i mai intristator, m-am cam potolit cu plimbarile. Realitate lejer deprimanta, dar care are mizerabilul avantaj, la care as renunta intr-o clipita, de a ma reda marii literaturi. In rest, o sa continui relatarile experientei din Germania, urmata de ceva miscari de trupe prin tara noastra faina si ca sa folosesc tehnica teasing-ului, spun doar ca mormolok6 va incepe o noua aventura intr-un tinut salbatic, dar nemaipomenit de frumos, populat de creaturi care mai de care mai fantastice, ce se inmultesc pare-se prin spori. Un tinut in care, ca sa intre, a trebuit sa prezinte o legitimatie speciala si sa se deghizeze intr-unul dintre vietuitorii locului.
O poveste plina de suspans, in care instinctul de conservare se ia la tranta cu nevoia de bani si pierde in mod rusinos. O alegorie a transformarii umane, o calatorie spre maturitate si pierderea unor idei preconcepute si complet inutile de altfel.
Reintors in locurile pe care le parasise in urma cu 4 ani, mormolok6 va fi nevoit sa infrunte niste bazdaganii noi, sa rezolve situatii care mai de care mai felurite si sa reuseasca sa se extraga la timp din zona cu pricina.
Dar toate la timpul lor, sau dupa cum frumos ii spunea Shererazada sultanului intr-una din primele lor intalniri: “O, Tunetul Desertului, nu e oare mai usor daca dam intai salvarii jos?”.
Ne auzim maine, cand o sa descoperiti calda si inca palpitand, a doua parte din Schnitzeland Adventures.
15/09/2009 -
Scris de
mormolok6 |
DAY BY DAY |
aventuri, Germania, land, legitimatie, mormolok6, poveste, snitel, spori, teaser |
6 Comentarii
Asa captatio benevolentiae mai zic si eu!
Imi frec mainile de satisfactie si nerabdare
Au demain!
daca treci prin brucsel, sa vii pe la mine.. iti torn o bere, te servesc c’o telemea cu rosii.. ceva acolo.. auh auh auh!
asteptam revenirea.
in sfarsit ceva nou! bine ai revenit.
Fratilor, nu va lasati inselati, nu va bucurati in van!
Dupa cum lesne se poate observa, auctorele ne duce cu zaharelul, pe care ni-l plimba pe sub nasuce, cam ca morcovul atarnat in fata magarului: ne promite pe 15 ale lunii ca “ne auzim maine”, ne lasa sa frematam, sa promitem bericioaice, sa uram de bine, si el…el…e la tara, fara chef si fara conexiune!
Bai, da ce revenire e asta??? ca doar nu esti la terapie intensiva!@?
asteptam bufli..,.asteptam…dar vad ca nu mai apari “in gara noastra mica”.
huu..,minshinosule!