mormolok6

World domination, step by step!

TERMINATOR 4 IL REINVIE PE J.D.SALINGER CA SA-I FACA DE RAS PE „SCRIITORII” NOSTRI!

New-Terminator-Headshot-R.articleAm aflat cu surprindere zilele trecute, spre rusinea mea, citind articolul asta din The Onion, ca Salinger traieste, ba chiar mai mult e perfect lucid, fara urma de infatuare si fals plictis intelectual.  OK, e o legenda vie, e constient, dar nu face mare caz de asta. E in pas cu timpurile, in care nu se simte un inadaptat sau un neinteles, si mai ales nu i se irita sfincterele la orice produs modern. Isi asuma stangismul ca pe o experienta a tineretii si e fan inflacarat al seriei Terminator. Ca un adevarat cunoscator, prefera T2 si T4 si se declara cucerit de Mc.G., regizorul ultimului.  Nu numai atat, dar e atat de sedus de acesta, incat se declara de acord ca Mc. G. sa-i puna pe pelicula cartile. Asta in conditiile in care adaptarea nuvelei „Unchiul Wiggily in Connecticut” pentru cinema l-a facut sa refuze cu ani in urma orice ecranizare viitoare dupa vreuna din scrierile sale.

Vorbeste apoi si de necazul pricinuit de aparitia pe piata a unei continuari neautorizate la   „De veghe in lanul de secara”, si cum are de gand sa cera daune de aproape un sfert de milion de dolari. Probabil ca multi dintre voi, astia cam in jurul a 30 de ani, poate si ai mai tineri, o au in casa. Si ma refer la „De veghe in lanul de secara”. In cazul in care e inca nou nouta dupa douzeci de ani, incercati sa o cititi. Nu prea are poze, dar e o carte de capatai a literaturii americane. Si nu va speriati, la ei nu e ca la noi. Acolo o carte e considerata valoroasa datorita virtutilor ei literare si nu in ultimul randsi prin prisma succesului comercial, care are un cuvant greu de spus. Ceea ce inseamna ca a prins si la vulg  (adica noi 🙂 ) si e foarte citibila iar autorul nu are absolut nici o problema in a-si face inteles mesajul.

Pe cand noi, de fiecare data, avem tendinta de a fi pe undeva la extreme . La noi, un roman e considerat important daca e scris de un intelectual chinuit, preferabil unu cu o figura ascetica si/sau patima alcoolului. Nefericirea intr-un fel sau altul e o conditie in sine, de neocolit. Romanul astuia e compus asadar din aprox. 80% cuvinte extrem de  alambicate, imbecil indesate in fraza, folosind din greu barbarisme si/sau cuvinte luate de-a dreptul din alta limba. Pe care nu se mai chinuie sa le traduca (vezi Patapieviciu’ de campie). El se adreseza unei elite de max 10 oameni, suficient de inteligenti sa-i inteleaga opera scrisa in cheie criptica.

Cu greu mai gaseste geniul nost’ ceva care sa-i gadile simturile blazate. Viata e de cacat, femeile nu-l inteleg si o juma de capitol peroreaza despre furunculul iesit intr-o zona mediana a corpului. Daca e norocos, descopera un film nordic de 3 ore despre viata si trairile unui limax obez si drama neacceptarii acestuia de catre o sociatate de  rame de gradina. Cata efervescenta, cat shpirit sarcastic! Ce comentariu satiric asupra lumii! Si atunci sa-l vezi cum ii stralucesc ochii si cum, pentru o juma’ de ora, ezita intre a iesi la soare sau a-si pune din taria pastrata pentru ocazii speciale! OK, e tuica de ai batrani si el se delimiteaza de subumanii cu gusturi atat de comune, dar un pic de prunata nu a facut rau nimanui!  Ca sa nu mai zic ca mai nou e la moda prezentarea experintelor sexuale cat mai bizare, si pe cat posibil usor incestuoase, de preferinta cu multe detalii, intinse pe 2 capitole din cele 5 ale cartii.

Ca sa revin la idee, Salinger prin simplitatea si spiritul sau tanar – desi omul e considerat unul din titanii literaturii americane –  m-a facut sa vreau sa avem si noi un scriitor asemenea. Sau daca il avem, sa aflu de el, pentru ca m-am saturat de pretiozitati de duzina, de remarci pesimiste, platitudini spuse cu aerul unor mari descoperiri personale si tanguieli privitoare la marasmul societatii in care traim.  Aproape ca mi-e dor de un roman realist-socialist in care tovarasul inginer Apostu se indragosteste de domnisoara Miroveanu de la biblioteca satului,  unde el implementa noi metode pentru cresterea productiei la ferma de struti dobrogeni. Se mai cearta ei pe teme marxiste, insa se iubesc muncitoreste,  iar cand ea sare calul el ii inchide gura cu un citat din Tovarasul.

Nu vreau sa stiu ca Apostu in copilarie, visa sa o desele pe matusa-sa, ca la 5 ani i-a jurat dragoste eterna scroafei sau sa aflu, CTP citire, despre erotismul unei vizite la buda.

Cum nu vii tu, Terminator ketto draghe, ca punand mana pe ei…

Anunțuri

Iunie 22, 2009 Posted by | DAY BY DAY | , , , , , , , , , , , | 8 comentarii

HAI SĂ NE FUGIM LA PLAJĂ !

De când am auzit melodia asta, intr-o reclama la Zapp acu’ câţiva ani, am devenit fan necondiţionat al muzicii braziliene, apoi al braziliencelor si dacă tot eram in zonă, al latinelor. Nu mi-am implinit visu’ in SUA, să mă combin cu o brazza, asa că din cand in cand mă mai visez proprietar de plantaţie ,sorbindu-mi cafeaua in timp ce şiruri de sclave Isaure se intorc de la munca.

Si acu’ m-am tirat la plajă, că mi-au facut aştia pofta! Ascultaţi asta repede, deja cafeaua ati baut-o, luaţi-va râma cu voi şi plantaţi-vă pe o patură la soare! Ca să nu vă strice nimic ziua, recomand căşti. Salutare şi

até mais tarde!

Iunie 20, 2009 Posted by | DAY BY DAY | Lasă un comentariu

DIE, DIE MY GYPSY!

1111 În ultima vreme încep să mă sictirească lejer o seamă de chestii. Una dintre ele este reacţia de căcat a semenilor mei, la un articol pe care l-am  citit  in Adevărul.  Acesta se referea la faptul că, în ultima vreme în Belfast,  rromii sunt vânaţi pe străzi şi omorâţi în plină zi. Cu scârbă am citit commenturile unor oameni care, nu numai că erau ferm convinşi că limita bunilor irlandezi are o limită, –  la fel ca şi cea a luminaţilor italieni –  dar si că ţiganul omorât îşi merita soarta. Ştiu ca am sa supar multa lume de „buna credinta” dar decât aşa român mai bine ţigan. Am să enumerez scurt motivele care mă fac sa nu fiu de acord cu degrabă vărsătorii de sange „spurcat” de „ţigan borât”.

1) Câţi dintre voi aţi fost violentaţi de rromii ăia pe care-i vedeti la stiri, cu femeile si copii dupa ei?

2) In caz de razboi, aţi sări cumva de cur in sus daca nu şi-ar apăra ţara şi concetăţenii, care-i iubesc ca pe fraţii lor?

3) Explicaţi-mi si mie, cum mama dracului  nici o alta comunitate de ţigani, inclusiv alea din Spania, Cehia si Ungaria, nu fură atât cât a noastra?  Nu cumva asta zice ceva despre noi, brazii Europei, nemţii Balcanilor?. Eiiii, daca n-ar fi fost ţiganii eram acu in faţa SUA şi un pic in spatele Japoniei, dar asa…

4) E tipic românesc să protestam greţos la TV  cand o „ţigancă batrana” a fost fotografiată de cei de la BBC, daca nu ma insel, când vota la alegerile europarlamentare. Pizda de moderatoare, de la Antena 3 cred, spumega şi-şi dadea palme peste labii cum că iar suntem făcuţi ţigani de ziarele lumii. Faza de căcat a fost că agenţiile de presă nu au mentionat cuvantul tigan sau rom, doar retardaţii din presa noastră au facut asta. Un exemplu de reacţie jenantă am mai gasit şi aici

Ca să vină lovitura câteva zile mai târziu, când s-a aflat că ţiganca aia soioasă, era o femeie de la ţara, cu pielea arsă de munca de o viaţă la câmp, si că in mod ciudat batranii de la ţară au obiceiul să mearga in şlapi de cauciuc, complet ieşiţi din modă, prin sat. Incredibil! Şi nici nu erau macar crocs!

5) Chiar dacă e normal ca in timpuri de criza, sa fie găsit un grup, ca supapă pentru tensiunile existente în societate, incercaţi vă rog să vă folosiţi şi creierul din când in când. Bloggerii incep tot mai mult sa aiba voce, şi ar fi fain să se realizeze că există şi responsabilităţi şi că invariabil cuvântul de pe net ajunge sa influenţeze şi să conteze. Presupun că dacă iţi faci un blog, te simţi chiar dacă inconştient, superior multor semeni; că te simţi dintr-un anumit punct de vedere neindreptatit – din varii motive, profesionale, sentimentale, etc –  şi invariabil  ai ceva de spus. Scrie, spune, urlă, e Hyde Park-ul tău!

Însă când înjuri fără discriminare, nedreptăţeşti pe cineva cu care, sunt sigur ca nu ai avut alte contacte decât atunci când il vedeai cerşind. Doar pentru că-ţi fute ţie filonul artistic si nu se spală, sau are haine diferite nu inseamnă ca trebuie omorât. In definitiv, Romania e pe ultimul loc in Europa la consumul de pasta de dinti, hartie igenica si sapun! Hai sa ne fosim mintea şi bunul simţ, promit că nu doare!

6) Acu cateva luni mi s-a întamplat să dau peste 3 ţigani, de fapt ei sa dea peste mine :D. M-am descurcat destul de ok, in condiţiile in care  unu’ dintre ei vroia o jumatate de oră mai târziu, să depună plângere la politie. Credeăi ca daca erau albi, verzi, sau albastri m-ar fi batut mai cu milă? Tâmpiţi sunt oriunde şi ei trebuie pocniţi cu metoda şi fără discriminare.

7) Ştiu că nu-s ingeri şi după păţania mea, am motive să nu fiu fanul lor nr 1, insă trebuie să inţelegem că e inadmisibil să te gândesti măcar, că un om merita sa fie omorât doar pentru ca te face de ras, sau pentru ca iti fute ţie feng shui-ul urban.

8) Din cate stiu eu nu ţiganii conduc ţara, si in mod sigur nu ei ne/sau se fac de ras cel mai frecvent, ci imbecilii pe care trebuie să-i votăm şi impotriva carora nu avem deocamdată alternative.

9) OK,  sunt o buba, o chestie urata, o inflamatie, zi cum vrei, orice ai crede şi-ţi vine la gură, gandeste-te insă că e doar efectul  şi nu cauza. Cauza e in noi, in modul cum ascundem sub pres căcatul si apoi ne minunam, ba ne mai si enervam, cand suntem daţi in vileag. Am preferat să nu ne implicăm deloc în integrarea lor, in condiţiile in care s-au alocat fonduri căcălău din partea UE.

Şi incă ceva, in decursul istoriei noastre am fost considerati mereu un popor cu apucaturi nu tocmai de dat exemplu şi pe atunci populaţia de rromi,ţigani, gipsy,ciori  (cum vrei tu)  era insignifiantă.

Prin urmare, inainte să vorbim despre cum am omorî ţigani, cum i-am băga in cuşti si i-am arunca in mare, să incercăm să ne scremem un pic bureţelul şi să vedem dacă intr-adevar asta ne-ar rezolva, măcar una dintre problemele adevarate care ne cocoşează zilnic

Nu, nu-s ţigan, n-am nevastă ţigancă, sau cel putin n-am aflat incă, fac duş o dată pe zi şi sub cuvânt de „oroare” nu fur din pieţe!

Ach Devlesa!

Iunie 19, 2009 Posted by | DAY BY DAY | , , , , , , , , , , , | 7 comentarii

Amintiri din viitor

Videourile Vodpod nu mai sunt disponibile.

Melodia asta se asculta neaparat intr-o stare alterata a constiintei, de preferinta in SUA. Mersi coane TheNutz, pentru ajutor la postare.

Iunie 17, 2009 Posted by | DAY BY DAY | 8 comentarii

GRIPA PORCINĂ TE FACE DIN NEOM, OM!

POZA BLOGConform Adevărului, dacă simţi cumva un puseu de febră de 20 de grade celsius, atunci ai gripă porcină, care de azi a evoluat la gradul de pandemie.

Nu te speria, pentru tine e de bine. Pune mâna si sună-ţi toti prietenii, spune-le să lase dracu’ tot, că tot stau degeaba şi să vină la suprafaţă.

Deja la sediul redacţiei sună telefoane din Provincie, din partea Asociaţiei „Libera Muşcatură a vampiroilor din  Maramures”, a Grupului de Acţiune Civică „Creieraşul Munţilor” al zombilor cu pălărie, precum şi din partea câtorva filiale ale Internaţionalei de extrem centru din Marea Britanie, „Dead and Burried”, care şi-au manifestat dorinţa de a fi strănutaţi în faţă şi/sau scuipati în ţeste de catre purtatorii gripei.

Panicarzii si falşii profeţi care au de gând să zbiere „sfarşitul lumii! ” judecata de apoi”, “apocalipsa”, sunt rugaţi să nu creeze panică şi să se abţină, putând să urle, spre exemplu, în faţa Guvernului.

Iunie 11, 2009 Posted by | DAY BY DAY | , , , , , , , | Lasă un comentariu

O SEARA FRUMOASA

Aseara pur si simplu nu am avut chef sa-mi fac temele, cu blogul, desi mi-am propus sa scriu cate ceva zilnic. Am fost in oras  la o terasa, unde am vazut Unirea Urziceni – Steaua si auzeam de la comentatori rezultatele de la celelalte meciuri, uluit ca de altfel restul baietilor, indiferent ai cui fani erau. A fost de departe cel mai frumos campionat si s-a incheiat pe masura. Steaua si Vasluiul, s-au calificat la mustata in dauna Craiovei si a Rapidului.  Stiu ca orice microbist stie asta deja, insa is la mine acasa si o spun de cate ori vreau eu.  Steaua s-a calificat in Europa League ,iar eu am fost martorul celui mai frumos sfarsit de campionat din viata mea, chiar daca * (Steaua 🙂 ) nu a castigat campionatul.

Nu vreau sa fac judecati de valoare, insa au mers in Europa echipele care intr-adevar au vrut asta cu orice pret:

Unirea, care o sa fie data mult timp de-acum incolo ca exemplu de profesionalism si munca intr-o mocirla de clantai,

dinamo, iarta-ma Doamne!, care a cumparat, distrus tot ce putea anul asta, doar doar s-or califica in C.L.,

Timisoara, echipa lui Jabba the Hutt, care a fost pe nedrept, zic eu, privata de cele 6 puncte, dar care a pierdut titlul pe merit din cauza slujului pe care-l face in fata lui Dinamo, limaxul obez de la carma ei. CFR-ul, care in ciuda tuturor greutatilor de anul asta a castigat inca o data pe mana mercenarilor atat de prosteste huliti de toti,

Vasluiul, care a fost purtat in Europa parca mai mult de vointa lui Porumboiu decat de jucatori.

Si Steluta mea, calcata in picioare de humunculul Becali, un cal pur sange care arata bine chiar daca trage la o caruta de mahala plina de flegme.

In ceea ce priveste Craiova, Mititelu e absolut de vina pentru tot ce s-a intamplat. A demis antrenorul care a reusit sa readuca echipa dupa atata amar de ani in lumina reflectoarelor. Avand si un comportament de jigodie, s-a crezut cu sacii in caruta prea devreme si a refuzat renegocierea salariului lui Napoli, incepand o diatriba de toata scarba impotriva acestuia.

Rapidul, pe de alta parte, nu avea ce sa caute anul acesta in Europa, dupa un sezon in care a fost clar lasat de izbeliste de catre loaza de Copos, iar sirul intamplarilor kafkiene de acolo ajunsese mult prea departe.

Una peste alta, vad ca la fel ca Steaua, m-am scos si eu pe ultima suta de metri cu inca un text scremut, desi initial nu am avut intentia asta. Felicitari „tutulor” vorba lu’ al batran ale carui gesturi si actiuni incep sa aiba tot mai mult sens odata cu trecerea anilor si afundarea intr-o mocirla in care sunt sigur ca vom reusi sa atragem si Europa. Pentru ca odata ce facem parte din ceva, acel ceva se duce dracu’ ; azi e randul Europei, chiar daca inca nu o stie.

Iunie 11, 2009 Posted by | SPORT | , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

TEORIA EVOLUŢIEI RELOADED

Deşi diplodocul de câmpie, stegosaurul cu pene şi pterodactilul cocoşat au avut decenţa să observe ca nu aparţin noilor ere şi cu bunul simţ caracteristic s-au transformat in fosile, un exemplar se incăpăţânează sa nască pui vii în continuare.

Suferind de o traumă din vremi imemoriale, odată ajuns la oraş, refuză traiul la nivelurile inferioare, preferând habitatul oferit de apartamentele aflate de la etajul 3 in sus. Cocoţat la inălţime, nu realizează că nu mai e in pădure şi faptul că e mai sus ca tine nu e neaparat un semn de bunăstare socială. Mă refer la ţărănoiul de oraş şi cum de  aproximativ 2 ani, m-am pricopsit cu unul, ca vecin de nădejde.

Atâţia eoni în care evoluţia nu a avut nimic de spus, pierduţi în zadar. Darnic prin excelenţă, împarte flegme, urlete-de obicei noaptea sau dis de dimineaţă- îmi scutură covoarele în cap, fără să mă anunţe măcar, împarte palme plozilor şi e absolut sigur că-s înebunit după muzica de la Taraf TV, dată la maxim, duminica dimineaţa. Am îndrăznit o dată să-i propun ca alternative pentru depozitarea gunoiului ghena de gunoi in locul spaţiului din spatele blocului. Lucru care l-a infuriat destul de tare din moment ce de atunci gasesc mai tot timpul coji si cotoare pe preşul din faţa uşii.

De la balconul lui inchis cu parbrize de basculantă, îmi scrumează în cap aproape părinteşte. Nu o face ca să mă umilească, ci să-mi reamintească doar, în cazul în care am uitat, că el va fi întotdeauna acolo.

Cu ceva vreme in urmă il întâlnesc în faţa scării şi incerc pentru a n’şpea oară să-i aduc la cunoştinţă micile mele nefericiri, mai ales că fi’mea se chinuia cu o febră sâcîitoare şi avea nevoie de linişte. Bon viveur şi om de o lejeritate dezarmantă îmi explică senin că nu el mi-a, in ordine, împiedicat-o pe aia mică să doarmă, zgâriat maşina, pleznit geamurile, futut somnu’, nervii şi că in definitiv  ce mă-sa, am ajuns să ne certăm ca aia micii din prostii? Ai lui s-au facut bine după o febră de 40 de grade doar cu ţuică fiartă. Acu stau şi-l urmăresc şi pe scări? Ce dreacu’ domne, aşa am ajuns?

Ei bine, după atâţia ani de opozitie acerbă, mă declar cucerit de argumentaţia surprinzător de logică a acestui guru al convieţuirii la comun. Transfigurat, mă conformez: îl scuip intre felinare, îi aplic un şpiţ în corcoduşe şi îi vars găleata de gunoi în cap. Apoi profitând de faptul că vita e un pic dezorientată, îi sparg farurile şi-l pleznesc pe fii’so. Aşa, de-al dreacu’ !

Unul dintre vecinii alertaţi de urletele purcelului, sună la poliţie. Cu o promptitudine demnă de cauze mai bune îsi fac apariţia doi reprezentanţi cu caşchetă. Vaşnicii apărători ai ordinii publice si barurilor deschise non-stop, pe care le protejează cu preţul buzunarelor noastre, imi cer să ma opresc. Uşor ofuscat mă conformez, deşi tocmai încercam să-l conving că recordurile la statul cu capul sub apa din băltoacă au fost făcute să fie bătute.

Înrebat dacă vrea să depuna plângere, a eliminat 2 litri de apă, perfect inutili unei bune funcţionări, şi ca un perfect gentleman, a mormăit un NU şi s-a urcat în Dacia proprietate personală. A dat în marşarier, ocazie cu care a călcat-o pe nevasta-mea pe picior şi s-a infipt cu toata viteza în chioşcul pe care cu mândrie îl posed. Din două salturi am ajuns la el şi inceput să-l muşc de jugulară, in timp ce el incearca să-mi vâre diferite obiecte contondente in urechi, in special “ciocolăţi” şi cornuleţe, din rafturile pe care tocmai le-a darâmat.

Copii, încep să urle, nevestele să leşine iar poliţistii să dea din cap a pagubă. Atâta timp cît niciunul nu depunem plangere, nu au ce să facă. Îi voi demonstra că sunt net superior intelectual şi mai sus pe scara evoluţiei. Şi o să înţeleagă eventual. Cu fiecare pumn in cap!

 

Iunie 10, 2009 Posted by | DAY BY DAY | , , , , , , , , , , , | 3 comentarii

CUM AM REFORMAT SISTEMUL DE ÎNVĂŢĂMÂNT DIN ROMANIA (2)

image063Iată de ce, in momentul in care s-a anunţat prima inspecţie dupa 10 ani, nu aveam absolut nici o urmă de îngrijorare. În timp ce toţi se dădeau de ceasul morţii să apară cât mai bine, eu eram cu copii la iarbă verde unde îi învăţam un pic de engleză, very old school style. Pentru că da, predam si engleza de nu cumva aţi uitat.

Şi vin si cele 2 zile fatidice. Totul e ok, inspectorul de resort e mulţumit, mai ridică câte o sprânceană când mai scap cate un “foarte bine purcelule”, dar vede că ăia mici râd şi-s fericiţi si se linişteşte. Mai aveam o oră, in care trebuia sa predau o lecţie dintr-un capitol mai mare, ce se referea la primul razboi mondial. Era vb de teatrul de razboi, cine pe cine a atacat, ce-a întâmplat apoi şi ultimele bătălii.

Stufos in draci, ca toate manualele, hrisovul respectiv mai mult mă încurca in misiunea mea de a reforma sistemul din temelii. Aşa că am conceput un plan ad-hoc: am scris numele ţărilor participante la confict pe cate o bucată de carton şi le-am împărţit în clasă. Cel mai mare baiat din clasă, Dorel, devenea Germania, apoi in ordine descrescatoare, ceilalţi (Sile, Ionuţ, Andrei….) se transformau in Franţa, Rusia, Belgia etc

Am demonstrat cum, bazandu-se pe surprindere si superioritate militară, Germania a atacat ţările vecine, dar cum odată coalizaţi, Aliaţii  au reuşit intr-un final să câştige. L-am pus aşadar pe Doreluţ să-şi atace (in joacă, of course) pe rând colegii, urmînd ca intr-un final, ceilalţi să-l dovedească numeric pe el şi aliaţii lui. Bineînţeles, fiecare ataca şi se mişca la mare artă, doar atunci când trebuia, fiind deja obisnuiţi să asculte, din experienţele trecute cu reconstituirile.

Copii râdeau de se prăpădeau, insa stiau deja din clasă secvenţele răzbelului, inspectorul dădea din cap zâmbind, iar eu eram in al 9-lea cer. Către finalul orei, inspectorul mă roagă dacă pot să le dau o lucrare copiilor. Imperial ii acord favoarea, iar odată sunat in pauză, strâng lucrarile, i le inmânez si-l rog sa mă scuze 10 min. Acceptă. Mai rămân cu copii un pic, îi felicit, le mulţumesc că au participat la oră si mă îndrept către cancelarie. Inspectorul imi zice că e impresionat, că o să  citeasca lucrările mai tarziu şi că mai bine ne punem la masă, ca a fost o zi grea si-i scade glicemia daca nu imbuca ceva.

Dupa 2 săptamâni mai tarziu, sunt chemat in biroul directorului, care după ce-mi inmânează un plic destul de voluminos, imi pune telefonul în faţă si-mi cere să sun  imediat la Inspectoratul Judeţean.

Sun, cer cu inspectorul, care îmi aduce la cunoştinţă că dacă nu vreau televiziunile centrale pe capul meu, să mă tin dracu’ de programă şi tehnicile de predare clasice, consfinţite de atatea generaţii de profesori. Şi că dacă mai vreau o carieră în învăţământ, ar fi cazul să mă şi mişc repejor în direcţia indicată. Că mai are 3 ani pînă la pensie şi nu vrea scandal. Apoi pe un ton mai calm, imi spune că lui i-a plăcut, dar că trebuie să mă ţin de programă, neapărat. Îmi urează o zi bună şi, da ai ghicit, inchide.

Curios mai degrabă, desfac plicul. În el era o adresă de la Inspectoratul Judeţean şi lucrările copiilor. Citesc adresa care repeta intr-un limbaj diplomatic ce tocmai auzisem la telefon, şi-mi arunc ochii şi pe lucrari, încercand să-mi dau seama daca nu cumva sunt victima unei farse. Citesc si simt cum mi se inmoaie picioarele:

„Domnul profesor l-a pus pe Doreluc sa ţină o foaie cu Germania şi să-l bată după aia pe Ionuţ. Care nu l-a putut bate si apoi s-a luat de Deiu’. Dupa aceea tot domnu profesor, i-a pus pe ceilalţi copii sa-l bată pe Dorel, dar numai in glumă.” Dacă aproximativ jumătate dintre lucrări sunau cam la fel, fiind cel mult simpatice, ultima frază se regăsea în toate.

“Domnul profesor este foarte bun, că el nu ne pune să scriem mult şi numai să ne jucăm şi ne pune filme şi la engleză ne uităm la desene.”

Îngerii se vorbiseră între ei să-mi facă un bine şi să mă pună bine cu ăi mari de la judeţ! În pauza mare le-am luat tuturor cate o îngheţată şi la oră ne-am mai uitat la un film.

Apoi, înfrânt, m-am întors acasă, mi-am aruncat manualele şi cartea de muncă la gunoi, m-am despărţit de fata cu care eram şi m-am dus în SUA să car mobilă.

Iunie 9, 2009 Posted by | GIGICA, TRECI LA TABLA! | , , , , , , , , , , | 2 comentarii

CUM AM REFORMAT SISTEMUL DE ÎNVĂŢĂMÂNT DIN ROMANIA (1)

image063Proaspăt ieşit de pe băncile facultăţii, nu am mai avut nici o scuză să frec menta degeaba, ca acum spre exemplu,  şi a trebuit să-mi găsesc de muncă.

Cum bineinţeles toate posturile bune erau puse la păstrat, am hotărât oarecum uşurat să iau un post la aprox. 40 km de oraşul meu. Posibilitatea unei navete de 2 ore pe zi nu ma descuraja deloc, ba chiar mă galvaniza si deja simteam mici tremolouri pe creţele. Mă refer la circumvoluţiunile producţie proprie, dar în definitiv fiecare e liber să înţelegă ce vrea.

Ajuns in comuna unde trebuia să-mi iau rolul de rabi, am constatat că am stricat nişte ape adânci şi uşor aducătoare de venituri.Tocmai ii luasem locul fostului poştas si nevestei lui, care, deşi amandoi aveau 14 clase impreună, predau istoria si materiile adiacente, plus engleza.Nu-i plângeţi prea tare însă, pentru că oamenii aveau pensii cât salariul meu de incepator, plus case şi pamânturi căcălau. Pe lângă nişte metode de predare absolut demenţiale. Dar să revenim la ce e mai important. Şi anume EU!

Anul acela s-a dovedit un an fain, in care ne-am trezit 4 cadre tinere şi de nădejde, 2 fete si 2 băieţi, toţi la început de drum, în aceeaşi unitate de învăţământ binecuvîntată.Datorita atributelor mele fizice, copii au ghicit imediat ca le sunt noul prof de sport. Degeaba am negat si le-am indrumat ochisorii spre adevaratul prof de sport, n am scos decat” Haideţi domnu’, nu mai râdeţi de noi!”Am inceput aşadar noul an şcolar cu trecerea in revistă a claselor la care predam şi stabilirea nivelului de cunostinţe existent.

Am aflat cu bucurie analfabeti în clasa a 8-a, lipsă totală de resurse şi, ceea ce a reuşit să mă indispuna destul de tare, o frica şi un refuz de a raspunde si de a coopera  la unii copii, de neînţeles atunci, când îi intrebam ceva legat de scoală.

Degeaba le spuneam că nu vreau răspunsuri bune, că nu notez şi că intrebând şi primind răspunsuri vor învăţa mai bine. Câteva saptamani mai tarziu am aflat motivul. Pe lângă faptul ca nu aveau de unde sa ştie cum şi ce sa predea, familia Satanei îi şi bătea pe ăi mici dacă dădeau răspunsuri greşite. In special musiu, care avea obiceiul, de o duioşie rară, de a-i cârpi pe copiii care greşeau raspunsul.
Cu o ura neimpăcată , mi-am soptit atunci in barbă ca eu nu o să bat niciodata covoare, pardon copii! Şi că mai presus de toate nu o să mai accept violenţa în scoală, sub nici o formă. Plus că şi acu’ după ‘nşpe relaţii ratate, recurgerea la violenţă nu mi se pare o soluţie. Decât in cazuri anume selectate, in care amandoi partenerii sunt majori şi sunt de acord, există un safe word, iar clemele pentru sfârcuri sunt atent sterilizate!

Am realizat atunci că, dacă vreau să-i fac pe ştrumfi să înveţe ceva şi să iasă din carapace, trebuie să-i fac să vrea sa înveţe şi vrea să vină spre ceea ce predam eu. Am redus rolul manualului la maxim, am făcut lecţiile cât mai interactive şi, cel mai important, nu le dădeam să scrie in clasă mai mult de 5 rânduri, fără să insist prea tare pe date. Am început să facem vizionari de filme istorice, să reconstituim lupte, arme, obiceiuri, portul acelor vremuri. Bineinţeles, atât cât ne permiteau posibilităţile.

Am demonstrat superioritatea falangelor greceşti, a legiunilor romane, aproape fiecare era expert in mumificare, ştiind cu precizie ce si cum se scoate, preferata lor fiind scoaterea creierului prin nas cu ajutorul unei tije metalice. I-am făcut sa fie uniţi, tupeişti, să inveţe cu cap. Notele alor mei  crescuseră in medie de la 6-7 la 8-9. Fugeau copii de la alte clase să stea la mine la ore.  Ce mai, eram pe val şi valul era de tsunami .

Facut scurt, director educativ, mai cu seamă din cauza staturii, eram şi cel chemat să rezolve orice probleme de comunicare apărute in cadrul şcolii, precum si responsabil de activităţi extra curiculare.  Colegii mai tineri ma invidiau iar cei mai bătrani clătinau din cap uluiţi.

Iata de ce, în momentul în care s-a anunţat prima inspecţie după 10 ani, nu aveam absolut nici o urmă de îngrijorare.

va continua…

 

Iunie 8, 2009 Posted by | GIGICA, TRECI LA TABLA! | , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

INEXISTENTELE MELE PROBLEME CU NETUL

Acu’ câţiva ani, mi se zbătea un gînd între lobii mei cei atît de netezi.  Ce-ar fi să mă conectez şi eu ca restu’ lumii la internet? Venisem din SUA, mă plictiseam teribil, iar orăşelul meu e recunoscut pentru oferta variată de divertisment, ce-i lipseste cu desăvarşire.

Iată-mă câteva zile mai târziu, emoţionat ca un şcoler,  în faţa unui ghişeu din primul oficiu poştal întâlnit în cale. Acolo am aflat că, daca vreau si modemul aferent gratis, aş face bine sa ma abonez pe 3 ani şi să scap de o grijă. Ceea ce am şi făcut, şi, fericit că am avut parte de o afacere faină, am plătit ca turcu’, anticipat, primul an de abonament..

Bucuros, mi-am luat jucariile si m-am îndreptat spre casă, fluierând si sărind intr un picior tot drumul. Am reuşit să ridic destule sprâncene, dar nu-mi păsa. Pentru o fiinţă  de 188 cm si 105 kg e o performanţă, indiferent din ce unghi ai privi-o!

Dupa nici 3 zile (nu, is un original şi nu o zic pe aia cu minunea) au început problemele cu modemul şi implicit cu internetul, care mi se intrerupea cand mi-era lumea mai dragă. Şi uite aşa, am inceput o relaţie de durată cu serviciul reclamaţii al Clicknet-ului şi în special cu instalatorii de internet. Prima dată când mi s-a întamplat pocinogu’, am sunat la Serviciul Clienţi care, după ce m-au ascultat atent, mi-au spus ca, a doua zi, o echipă va veni la apartament să verifice problema in chestiune.

Am zis saru’mana, deoarece, după cum banuiaţi, era o tanti, şi mi-am văzut de ale mele. A doua zi primesc un telefon cum că baieţii sunt pe drum şi ajung în aproximativ jumătate de oră.  Ceea ce au si. Punctuali în draci şi super simpatici toţi. Odată intraţi în casă, mă scuz că i-am deranjat, roşesc, le spun ca e prima dată şi îi rog să fie blânzi.

Îi servesc cu o cafea, suc, bere sau tuică si, şcolit in SUA, le dau si un mic bacşiş anticipat. Aşa, ca să fie intr-un ceas bun. Aveam bani şi mă consider un om de lume, umblat, care ştie că totul e bine când toată lumea e mulţumită.

Reinstaleaza un soft, îmi scapă laptopul pe jos, îşi cer scuze, eu răspund că “e Acer şi duce, să vedeţi pe unde l-am carat eu”, ei râd si-l mai scapa o dată! Încă glumeţ, îi invit să rămână la 2 scăpări pe jos, ei spun ca nu, “2 e pentru morti, nu-i aşa?” Râdem cu toţii şi-l mai scapă o dată.

Lejer indispus mă ridic în picioare, ei că, “stai domne, că n-are nimic, uite incă ticaie”, eu zic că nu, nu trebuie să ticăie, ei ripostează, “atunci nu e problema noastră, noi am venit sa reparăm conexiunea la net şi am reparat-o, lasă-ne domne să ieşim din casă, dacă nu vrei să chemăm poliţia!”

Au urmat apoi luni de discuţii fructuoase, de o frumuseţe fără precedent,  care se pot rezuma astfel:

Primo tempo:

– Buna ziua, imi face modemul figuri.

– Iar?

– Iar, imi cer scuze, degeaba ma rog de el, e un prost crescut.

– Dom’le daca ai chef de poante, lasă-ne in plata noastră, că nu ne arde de glume tâmpite îm timpul programului!

– Verificaţi, madam, şi o sa vedeti!

– Mda, aveţi dreptate, trimitem o echipă.

Echipă, aceeaşi bineînteles, cu care, de a lungul timpului, am avut la fel, dialoguri spumoase, pline de viaţă, nechinuite de absolut nici o urmă de logică.

Secondo tempo:

– Salutare, modemul imi face figuri.

– Nu se poate, astea-s cele mai bune de pe piaţă! Nu e de la modem, probabil îs  firele de vină.

Terzo tempo:

– Mi-e stricat modemul, iar nu se conectează ca lumea. Poate trebuie schimbat!

– Nu,  nu e modemul de vină, dar s-ar putea sa fie virusii, aveţi un antivirus bun?
– Am!

– Sigur?

Patrizio tempo:

– Imi face figuri rau, e stricat, ziceţi-le să-l schimbe că doar sunt în garanţie!

– Domne, e sigur usb-ul laptopului, modemul e ok, am verificat in centrală.

Cincio tempo:

– Iar mi-a picat netul, modemul asta nu e bun de nimic!

– Nu o fi hardul?

Şasetiţio tempo:

– Mi-e stricat modemul, jur că-l arunc pe geam! Schimbaţi-l vă rog!

– Modemul e ok, să vedem firele, că astea-s de calitate proastă.

Şeptiţio tempo:

– Mi-e stricat modemul!

– Domne, pentru conexiunea aia buşită, ia încercaţi, vă rugăm, modemu’ ăsta cu conectare directă la reţea. Ăsta e stas, cel mai bun de pe piaţă, mai scump, da’ face toţi banii, are memoria lui, se conecteaza automat. Noi degeaba le spunem clienţilor că modemurile de tipul ăsta, pe care îl aveţi dumneavoastră nu e bun. Da’ trebuie să se convingă ei singuri, că dacă le zicem noi, după aia spun că vrem să-i băgăm la cheltuieli! Ei, vedeti? Ăsta merge, era de la modem! Ce vă spuneam noi ? Trebuie să-l schimbaţi!

. Zâmbind, am închis uşa. După cum am mai zis, am 1.88 si 105 kg …

Iunie 5, 2009 Posted by | DAY BY DAY | , , , , , , , , , , , | 1 comentariu

SUA cu romanii ei cu tot

un porumbel = un pigeon

auriu frate! = how are you bro!

Iunie 3, 2009 Posted by | SUA cu romanii ei cu tot | 1 comentariu

O FAPTĂ URÂTĂ

Adversar al sistemului, fără a-şi face un titlu de glorie din asta, controlorul, sau Naşul după numele dat de oamenii recunoscători, este un adevărat erou popular. Pe nedrept acuzat de lăcomie, acest Zorro, ne ajută zilnic. Mereu de partea vulgului, îţi percepe doar 30-50% din preţul biletului. Şi pentru asta ar merita statui, nu ce i-am facut eu într-un moment de rătăcire.

Timp de 6 ani, facând facultatea la Bucureşti, a trebuit să ma car din şi pînă în Bistriţa de destule ori. Apoi incă 2 ani după terminarea ei. Aşa am ajuns să am o relaţie apropiată, tovăraşească, cu el.

Cu câţiva ani în urmă, a trebuit să o conduc pe viitoarea mea cumnată la Bucureşti, unde avea programat un interviu la ambasada SUA. Din start, mi s-a adus la cunostinţă că mi se stiu obiceiurile şi ca nu se vor risca cu absolut nimic. Vor fi cumpărate 2 bilete! Degeaba am insistat si am pledat, au fost de neinduplecat. Mi-au spus ca, singur n-am decât sa ma fac de ingraşămant natural, dar nu pot să mai adaug un factor de stress unei situaţii şi asa incerte. Degeaba le-am spus că aşa ceva nu se face,  are şi el copii, familie, e prietenul meu… nimic! Înfrânt, m-am urcat în tren unde, câteva staţii mai târziu, îşi face apariţia Naşul.

Îi întind biletele şi în timp ce le perfora, mă întreabă cu dezamagirea unui tată, fără ca măcar să se uite spre mine:

-De ce ţi-ai luat bilet? Ne-am fi înţeles noi cumva…

Atunci am clacat, tensiunea devenise insuportabilă! Cu ochii în lacrimi, plin de remuşcare, am răspuns cu o voce gâtuită, arătând cu degetul:

-M-au obligat! Ea e de vină!

A ieşit, tacut, vizibil rănit şi s-a indepărtat cu mersul acela greoi care strânsese parcă greutatea unei lumi distruse.

De atunci ceva s-a rupt intre noi. Nu mai e asteptarea plina de incertitudini pâna la intalnirea cu el. Nu mai e bucuria revederii ca intre vechi si buni prieteni, sau glumele nevinovate în care eu mă prefaceam că n-am destui bani iar el se prefăcea că mă aruncă din tren. Nu ma mai  anunţa nimeni cu o staţie inainte că urmează gara de destinatie.

Acum am bilet si mă simt ca un om de nimic…

Iunie 3, 2009 Posted by | DAY BY DAY | , , , , , | 1 comentariu

ÎNTÂLNIRE DE GRADUL III (sau vb. personajului: iii)

Mândru posesor a 12 clase primare, poliţistul de la circulatie refuză cu încăpatânare să inveţe cele 3 formulare, pe care le poartă asupra sa, precum si gramatica limbii române.

In cazul în care sunteţi tras pe dreapta, din motive inventate fireşte, vă recomandăm parcurgerea urmatorilor paşi, absolut necesari negocierii situaţiei ivite.

1- vă păstraţi calmul.

2- îl rugaţi să scrie după dictare. “Ana are mere sau pere?”

Aşteptaţi apoi, fără a face contact vizual, aproximativ 3 minute. După o înjurătură scurtă de mamă (nu vă speriaţi nu vă este adresată),  se va auzi un bufnet sec. Nu va bucuraţi încă. Porniţi motorul şi vă indepărtaţi cu cât mai mare grijă.

Nu mai treceţi prin zonă, cel puţin 2 luni, timp in care vă lăsaţi mustaţă . Apoi repetaţi experienţa.

O altă variantă ar fi ademenirea acestuia cu bani, stergandu-i astfel din memorie orice gând agresiv faţă de dumneavoastră.

Însă nu e nici pe departe atât de interesantă ca prima opţiune şi nici atat de eficientă!

Iunie 1, 2009 Posted by | POLITICALLY INCORRECT | Lasă un comentariu

TELEGRAMA LUI PLATINI CATRE FEDERATIA ROMANA DE FOTBAL

CONGRATULATIONS, UNIREA URZICENI!

VAI DE NEAMU’ VOSTRU dinamo.

Iunie 1, 2009 Posted by | SPORT | , , , , | 2 comentarii

dinamo, rusinea Romaniei, invinsa fara drept de apel!

In seara asta, cartiere intregi din toate orasele, au urlat de fericire, cosmarul nu s-a implinit, iar eu ma duc sa ma imbat. Serios vorbind insa, niciodata nu a fost un val de antipatie indreptat contra lui dinamo, mai evident decat in campionatul acesta. Si parca niciodata nu a fost mai vizibil ca dinamo a trisat si a incercat din toate puterile sa strice un campionat cu adevarat frumos.

Cand simti ca nimic nu-ti merge bine, ca tara asta se duce dracu’ , ca doar loazele pot realiza ceva, FOTBALUL iti aminteste de ce e cel mai iubit sport. Pentru ca nu poate fi trisat, pentru ca, indiferent de rahaturile la care este supus, nu poate fi invins. Exista un dram de noroc, da, dar doar atat cat sa-l faca interesant. Azi s-a dovedit ca in ciuda tuturor magariilor facute de aceasta echipa de rahat, fotbalul are ceva de spus. Si asta e, nu nu o injuratura, oricat mi-ar veni sa o zic, ci: dinamo, nu ai meritat niciodata titlul de campioana, cu atat mai putin un loc de Champions League!

Felicitari Urziceni, felicitari Brasovul! Te-ai scos pe ultima suta Campionatule! Si ne-am facut si cu un antrenor care promite cel putin onestitate.

Iunie 1, 2009 Posted by | SPORT | , , , , | 2 comentarii