mormolok6

World domination, step by step!

Die konige der luft

Au nemtii, manca-le-ar ursii wurstii lor, o manie. Si anume sa ma faca sa scap oarece in pantalonen de fiecare data cand ma duc cu ei. Prima data am inteles, nu ne cunosteam, drum lung pana in Boston,alea, alea . De la Budapesta pana la Frankfurt, soferul trotinetei, a prezentat reticente si, as zice eu, unele pareri de rau ca parasea frumoasa capitala maghiara.

Ba se lasa brusc catre pamant, ba isi uruia motorasul, si cand sa ia o altitudine normala de zbor se razgandea. Si nu as baga mana in foc, dar tare cred ca era si proaspat absolvent al scolii de pilotaj, pentru ca am impresia ca nu schimba vitezele la timp.

O ora mai tarziu si cam cu cate o punga de alea de avion, plinuta cu ce a putut sa dea fiecare pe moment, am aterizat la destinatie. Urmand sa luam alt Lufthans, mai mare si mai al dracu, spre americani.

Pe care l-am si, plini sau mai degraba goi de orice temeri,din moment ce se stie ca magaoaiele astea mari is foarte fiabile si chiar sunt la o adica.

Doar ca sa am parte de 3 goluri de aer, unul de 500 si altele 2 de 700, plus ca ai dracu dupa ce au vazut ca au romani la bord au ascuns vesela, beuturicile alea bune si nu-s sigur, dar cred ca si mancare era mai multa la unii pasageri care vorbeau schnitzeleza.

Ceea ce ma aduce la ultimul zbor de la Budapesta la Bayern Munchen, care sa fiu al dracu daca nu a fost fratele geaman al primului. Un pilot care se credea Baronul Rosu si care tare cred ca si imita sunetele unei mitraliere, la el  in cabina .

Am inceput asa de incalzire cu o ridicare chinuita, ca sa nu spun mai multe, urmata de un atac in picaj al bietului aeroport Ferihegy, care ramas imobil de uimire si se uita  la noi ca prostul cum vrem sa-l rupem cu bataia. Dupa care vazand ca aeroportul nu se misca nici de al dracu de la locul lui, Rotte Baron, horataste sa-l faca de rusine. Si ni-l arata pe rand, pozitionand avionul fix la 90 de grade fata de cum ar fi trebuit sa fie un avion decent si cu frica de Dumnezeu, cum am aflat brusc ca sunt si eu. Noroc ca, deja invatat nu am mai fost luat pe nepregatite si dupa 1 ora de rugaciuni, lacrimi si promisiuni ca nu mai fac in viata mea, mi-au dat drumul.

Odata ajuns in Munchen, a inceput a 2-a aventura nemaipomenita a neobositului mormolok6 pe pamant schnitzelez, in care vom vedea ca nu tot ce pute e si punctual si de ce nemtoaicele au un loc special in inima lui.

Reclame

august 22, 2009 Posted by | DAY BY DAY | , , , , , , , , , , , | 7 comentarii

Uimitoarele aventuri ale lui mormolok6 in Schnitzeland

1Incepand de maine, mormolok6 va povesti intamplarile sale din Tara Schnitzelei, impactul tarii asupra lui cat si impactul lui asupra Schnitzeland-ului.

De asemenea va incerca o descriere cat mai detaliata a intregii experiente, pentru ca merita. Mituri vor fi spulberate, mandrii nationale terfelite si daca or sa vada ce scriu, probabil un roman va fi fugarit in toiul noptii de catre oameni de bine cu torte si dobermani special antrenati la mormoloci6

Considerata de multi ca zona reprezentativa a Tarii Schnitzelei, Bavaria este locul unde mormolok6 isi va incepe foiletonul, mai exact dintr-un locusor linistit de pe langa orasul Bayern Munchen.

Auf Wiedersehen!

august 19, 2009 Posted by | DAY BY DAY | , , , , , | 5 comentarii

Azi e joi!

Pacat ca filmuletul nu prezinta si reactia impricinatului. Desi, daca stau sa ma gandesc bine, ar fi trebuit sa asteptam vre-o 5 minute bune uitandu-ne la un om care joaca excelent rolul de covrig.

Am inteles totusi ca jurnalistii aflati la fata locului au fost abordati de actorul principal, care a tinut sa le anunte, cu ochii in lacrimi,  titlul viitorului sau proiect cinematografic: ” Blue balls strikes back with a vengeance, fira’ar mamiţica lui a dracu’ dă nenorocit, care io nu ma asteptam la asa ceva, că il consideram prieten”

august 14, 2009 Posted by | DAY BY DAY | , , , , , | Un comentariu

Cum a ajuns Ion Creanga mai tare ca Jules Verne

creangaDin cand in cand avem motive de mandrie nationala, ca sa zic asa, cand nici nu ne mai asteptam. Cine ar fi crezut ca printr-o poveste, fals catalogata ca erotica in registru comic, „Povestea, scuzati-ma, Pulii”, Creanga sa-l tavaleasca pe Jules Verne si viziunile sale futuriste? Pentru ca el e adevaratul vizionar al lumii de maine, omul care intrevazut viitorul! 😀 Ei bine, taranul care se trezeste cu câmpul plin de membruţe care mai de care mai sanatoase, si care se duce cu ele la targ in speranta de a face ceva bani, nu mai e de azi o alegorie. E un fapt de viata normala in viitorul apropiat. Iar discutii de genul:

monsterman1” –  Buna ziua vecina, da’ ce fleici frumuşele ai in gradina. Io-te, vad si cevaşilea cefe de purcel ! Ia zi-mi, de la ce laborator ai luat celule? Io unu am luat o teapa cat casa cu copanelele de aligator de Florida. Noroc cu nevasta mea, care cultiva de cativa ani niste penisi, numa’ unu si unu. Si sa vezi ce grija are de ei si cum le canta si-i dezmiearda, de ti-e mai mare dragul. E asa de absorbita de ei ca uita sa vina in casa sa mai manance. Trebuie sa-i aduc eu un sandwich si sa ies repede ca ma da afara scurt!

–   Ia mai lasa-ma Costele, fite-ar coarnele ale dracu’,  ca iar mi-ai speriat copii, de si-au luat piciorusele si coditele la spinare si nu s-au mai oprit decat in varful baobabului! Las’ ca si eu am avut cerere slaba de ficatei kenieni, ca nu mai fuge lumea ca pe vremuri. S-a puturoşitără ai dracu’! „

or sa fie normale intre satenii viitorului.

Pentru ca, un grup de destepti a descoperit, din lipsa de ocupatie, un mod de a creste carne in laborator. De la muschiul tiganesc la ceafa de porc, dexterii nostri is pe cale sa se intalneasca cu ailalti savanti dr. ing. care cultiva organe si chiar membre umane noi noute si astfel sa intinda o hora pe campii, de o sa ne sara ochisorii si creierasii din cap de bucurie.

Sa fie clar, nu am nimic impotriva, ba mai mult, ii felicit, dar parca mi se strage un pic pitpalacul cand vad ce si cum. Si ca sa miManBearPig se para ca am ajuns intr-un univers cu totul paralel, niste italieni simpatici au mesterit ei acolo in treaba lor, fara sa deranjeze pe nimeni, dintr-un copac cinstit un femur in toata regula, in timp ce MIT-ul din fostul meu cartier, vine ca de obicei cu o chestie surprinzătoare si nemaipomenita: adezivul de tesuturi umane.

Nu e greu de facut niste supozitii despre cum o sa arate viitorul, mai ales ca toate descoperirile astea or sa fie accesibile si vitei care o sa vrea sa-si implanteze membre in plus sau inca o pereche de ţâţe pe spate.

Cinstit vorbind din toata avalansa asta de informaţii, una singura imi da fiori sinceri si ai dracului de reci intre omoplati. Un prof de la Univ. din Standford a descoperit o modalitate prin care maparea ADN-ului uman e posibil sa fie facuta de catre o singura persoana si la costuri infime. Descoperire epocala in sine, ma face totusi sa ma gandesc cu groaza ca orice dement,  pe baza faptului ca are acces la asa ceva o sa se apuce sa ne arunce cu mutatii si boli extrem de mizerabile in cap.

Plus ca nu toti cercetatorii sunt foarte destepti. Dupa cum reiese dintr-un studiu care ne anunta ca violatorii si cremenalii au rotite care nu conecteaza bine in creier. Nu ma inebuni, jura-te! Si io care credeam ca e din cauza stresului!

Sincer, acuma cand scriu chestiile astea, nu stiu pe unde mai e Doamne Doamne in toata afacerea asta, dar pun pariu ca in cateva decade o sa-i rostim numele mult mai des decat am vrea.

Dar nu va speriati, ingeniozitatea umana va prevala de fiecare data si sigur ne vom descurca cumva. Cum a facut si geniul penitenciarelor, omul surpriza, Che Guevara-ul Gherlei: George Vera, care a introdus in inchisoare, desi fusese dezbracat si perchezitionat, o frumusete de pistol. Ascuns sub straturile de grasime de pe burta, vitelul cantarind peste 2 chintale, a dat un nou sens diagnosticului de obezitate morbida cand a pus pistolul pe masa anchetatorilor. Ceea ce i-a provocat blandului politist John P. Horseshoe, ofiterul insarcinat cu perchezitia corporala, (ce tocmai se sfarsise) un mic atac cerebral.

august 11, 2009 Posted by | DAY BY DAY | , , , , , , , , , , | 6 comentarii

LUPTELE DIN UFC 101!- 08/08/2009

Probabil ca stiti deja rezultatele, dar ma gandesc ca nu strica sa vedeti si luptele. Capetele de afis au meritat toata publicitatea, cu un mare plus pentru meciul Silva-Griffin. Rar am mai vazut asa meci si asa stil de lupta! Baiatul e criminal de-a dreptul si cu 20 de clase peste orice adversar din UFC la ora asta.

Nu are rost sa macan mai multe, asa ca aveti mai jos meciurile. Apasati carevasazica, nu pe poze, cum am vazut ca fac unii mai grabiti, ci pe linkurile din dreapta lor :D! Alea in albastru!

S GAndreson Silva vs Forrest Griffin

PENN

BJ Penn vb Kenny Florian

Urmeaza apoi, in ordinea numerelor de pe tricou, palmasii,  care nici ei nu se fac de ras:

Amir Sadollah vs Johny Hendricks

Josh Neer vs Kurt Pellegrino

Kendall Cove vs Ricardo Almeida

Shane Nelson vs Aaron Riley

George Sotiropoulos vs George Roop

Sau puteti da clic direct pe www.mmashare.com.

august 9, 2009 Posted by | SPORT | , , , , , , , | Lasă un comentariu

La atac oilor!

sheep_racingPe cand asteptam sa mi se descarce „Tezele lui Kant asupra fiintei” am vazut ca Rogozanu si ceata, au inceput  sa planga ca niste fetite speriate ca reactie la articolul dur, dar corect a lui Patriciu din Adevarul.

In ceea ce-i priveste pe ziaristii de la Cotidianul, ei sunt doar un studiu de caz al unei intregi armade de „ziaristi”  care au intretinut iluzia unei caste de guru intangibili si atoatestiutori, de ubermensch-i ai penitei, iar acum la primul semn de furtuna incep sa se tanguie intr-un mod pe care daca nu l-as cataloga jenant, l-as numi scarbos. Ani de zile nu am auzit pe nimeni sa se planga de calitatea jurnalistilor din Romania, de scaderea abrupta a moralitatii acestora. Acum realizeaza brusc in ce situatie maronie au intrat. Insa nu mai e nimeni sa ii ajute.

Nu pare cunoscuta deja povestioara asta?

Raspunsul la dilemele lor, la suferinta si nedreptatile prin care trec, e simplu. L-am facut si eu si l-au facut altii inaintea lor, nu doare atat de tare si te face sa te simti mult mai bine. Daca patronul nu te trateaza cum TU crezi ca meriti, iti dai demisia! Il bagi in ma-sa pe sef sau patron, daca mai apuci si iesi fluierand.

Chestia asta o sa-ti faca mai bine decat 5 ani de vaicareli si suspine in batista. In ceea ce-i priveste pe bietele suflete pierdute, pe uluitii cu nasucurile scoase acum pentru prima data la ger, am o sugestie „free of charge”, adica gratis, deci OK de preluat din „surse” :D!

Decat sa va vaitati, ati face mai bine sa puneti mana de la mana si sa va faceti un ziar online. Pentru ca  salariile voastre nu erau platite din vanzarea ziarului, ci mai degraba din publicitate si bineinteles din mila ciobanului vostru.

Asa ca incepeti un ziar nou, acu’ cat scandalul ii poate face un rating bun! Publicitatea o puteti atrage prin numele voastre, care inca insemna ceva. Dar banuiesc ca deja v-ati apucat de asta ca doar sunteti baieti destepti. :)

imagesPrefer sa citesc un ziar online nou, plin de ziaristi care isi reamintesc ce inseamna bucuria de a scrie, de a fi implicati in cresterea unui ziar care e painea lor, decat niste platitudini de duzina intr-un ziar cu staif.

La atac oilor, rupeti-le fâşul si aratati-le ca inca mai aveti sange in peniţe!!! 🙂

august 7, 2009 Posted by | DAY BY DAY | , , , , | 6 comentarii

Spui Be-caca-li si tragi apa!

Am vazut mai inainte cum pitecantropul grotesc ce raspunde la numele de JIJI, incepe sa se rahateasca cu voiosie unde tocmai a curatat Bergodi.Italianul umblase un pic la mentalitatea jucatorilor, le insuflase ideea de respect de sine, de apartenenta la o elita,  superioara nu doar din punct de vedere fotbalistic ci si moral.  Si vine imbecilul satului, dupa o gura de lapte de berbec, sa verse urmatoarea zicere:

Gigi Becali: „Lui Grzelak îi luăm tricoul cu numărul 10, nu îl merită!”

Finantatorul stelist Gigi Becali s-a enervat pe mijlocasul polonez Rafal Grzelak si a afirmat astazi ca intentioneaza sa ii ia numarul 10 de pe tricou!

Foto 1

„Ii luam numarul 10 lui Grzelak! Ala merita numarul 10? Nu mai transfer in viara mea jucatori cu chelie. Trica nu e prost, stia el ce spune. Tanase, daca merita, va avea numarul 10. Daca nu, atunci Ionescu”, a zis Becali.

„Straini nu o să mai cumpar niciodată, doar dobitoc sa fiu. Nu mai transfer nici un jucator, gata! A, daca sunt liberi de contract in tara, atunci da”, a adaugat latifundiarul.

De multa vreme spun ca nu e posibil ca veriga lipsa sa fie autorul  tunurilor cu terenuri din N. Bucurestiului, operatiune ce necesita existenta a mai mult de 1 neuron abrutizat.

Grzelak nu e decat prima faza in interventia, a cata oara, in trebile antrenorului. Nu realizeaza insa inbred-ul, ca daca isi jigneste jucatorii, le taie mandria, cheful de a juca, ii transforma in niste oameni blazati, care ii intorc favorul facand doar act de prezenta pe teren si mancandu-i banii pana la terminarea contractului.

Iar lui  Grzelak chiar nu are ce sa-i macane, grohaie, behaie, scheaune si altele!

Hai Steluta, hai cu tata!

august 7, 2009 Posted by | SPORT | , , , | 2 comentarii

Primul featuring de pe mormolok6!

Camarad incredibil, om dintr-o bucata, granitul muntilor si, sa nu ne ferim de vorbe mari, un titan printre pitici, Kemikal One e fara indoaiala unul dintre acele caracterele tari si mandre, de care tara asta incearca din rasputeri sa scape.

In urma repetatelor mele insistente, a acceptat sa scrie ocazional pe aici si sa ne imbogateasca cu bolovaneii lui de intelepciune neaosa si comentariile savuroase ce-i poarta pecetea.

Asa ca de azi, Kemikal One is proudly hosted by mormolok6 !

august 7, 2009 Posted by | DAY BY DAY | , , , , | 2 comentarii

Steaua, mother of them all!

imagesDupa un meci incalcit, in care Bibiskov, sau cum dracu il cheama pe bulgarul ala, a demonstrat ca are viteza unei rame bete si ca nu e la echipa care trebuie, iar Ghionea ca nici un teren nu e ca vestiarul lui preferat, in care poate sa imparta pumni linistit fara frica unei lovituri libere, Steluta a mai trecut de un hop. Mai putin limpede decat am sperat, dar a trecut. Constantele sunt aceeasi: Banel, Grzelak si Bogdan Stancu, oameni care-si fac treaba si trag echipa dupa ei.

Din pacate stelistii au inca lacune pe care sper sa le remedieze usor, usor, din mers, adevaratul test urmand a se da in meciul cu CFR-ul. E dureros de vizibil ca e o echipa in reconstructie, dar in acelasi timp se pare ca a intrat sub o stea norocoasa odata cu venirea lui Bergodi, reusind sa castige meciuri in care a lasat impresia ca soarta a jucat un rol mai mare decat ar fi trebuit.

Arbitrajul a fost atat de corect si impartial, incat l-a facut pe antrenorul scotian sa-l intrebe pe arbitru cu cat a fost platit de „The Gigi”, ceea ce i-a adus o excursie in tribune, de unde a putut sa vada mai bine intrarile noastre perfecte la minge, tibii si gleznute. Nu ca aia mici ar fi fost ceva balerine.

I-om fi batut noi, „O.K., felicitationes!”, dar motherwellii ne-au alergat suparator de mult si parca au si recuperat mingi intr-o veselie. Si daca nu ar fi fost atat de neexperimentati, altul era titlul articolului, mai mult ca sigur ceva tot legat de mama.

Insa, vorba unui amic cu care nu m-am mai vazut de ceva vreme:

„All’s Well That Ends Well”

Lupta Steaua!!! 😀




august 7, 2009 Posted by | SPORT | , , , , | 2 comentarii

Basescu, cocaine sailor!

basescu

Asta o sa fie scurt.

Am vazut la stirile sportive cum, intrebat de tipa de la Pro Motor ce parere are despre Mutu si sentinta data in cazul sau, retardatul se trezeste spunand ca, daca  in contractul dintre jucator si Chelsea nu e stipulat ca nu are voie sa consume cocaina, punctual, atunci nu crede ca Mutu are de ce sa se teama intr-un proces civil.

Na, atunci e perfect. Sau poate nu, vitel cu strabism, pentru ca un presedinte, nu trebuie doar sa ceara cele mai aspre pedepse pentru orice cacaturi legate de droguri, ci si sa manifeste retinere si sa lase purtatorii de cuvant sa raspunda la intrebari la care crede ca nu are raspunsul potrivit.

Sau in fine, asa credeam eu ca trebuie sa se comporte un presedinte.

Pentru ca altfel, in noile contracte de munca trebuie sa se specifice ca angajatul nu are voie sa fure, sa se cace pe pereti, sa nu mearga cu masina firmei acasa si sa uite sa o mai aduca la terminarea contractului, sa nu isi bata seful, sa nu vina beat la servici, etc.

Cu amaraciune vad cum de la zi la zi, imi demonstreaza ce inseamna votul contra. Pentru ca asta a si fost, ca toata istoria noastra postrevolutionara de rahat. Am votat cu el sa nu iasa ailalti, nu ca as fi fost fanul lui.  Lunile astea in schimb, cred ca-s definitorii pentru lipsa de cenusiu si lichelismul de care a dat dovada pe parcursul carierei sale (vezi si cazul Ridzi).

Deci presedintele Romaniei e de partea lui Mutu intr-un caz in care acesta a fost gasit vinovat de consum de cocaina. Perfect! Am si comandat deja seminte de canepa de aia buna si marijuana iar maine imi vine un transport de ciucalata marocana. Si o sa incep sa le vand in fata blocului. Atata timp cat legea nu-mi interzice  sa le vand stand in cur pe un scaun cu 3 picioare si cu o palarie rosie cu buline pe dovleac, n-am de ce sa ma tem.

Basescu ma va apara!

august 6, 2009 Posted by | DAY BY DAY | , , , , | 8 comentarii

Scandaluri, flegme, sange, poale in cap si multa, multa ipocrizie.

Nu am mai intrat in minunate lume a internetului saptamana asta, decat foarte putin, sa-mi verific mailurile, jumatate dintre ele atragandu-mi atentia ca am un penis subdezvoltat si flasc si ca ar trebui sa-mi fac o provizie sanatoasa de viagra, cialis si pompe cu suctiune. Asa ca nu am fost la curent cu scandalul de la Cotidianul, injuraturile dintre Adevarul si Tuca si tiganul omorat de 2 studenti.

Bineinteles ca un cacat de boala minora cum e cancerul, care a primit o grea lovitura datorita unor gene date dracu’ si bine antrenate in lupta anti terorista, ce reusesc sa intrerupa producerea de proteine in celulele canceroase, facandu-le pe acestea din urma sa moara de ciuda, nu a impresionat pe nimeni. Stirea e cu atat mai de ras cu cat zice-se, trimite cancerul ovarian in istoria medicinii si lupta cu al dracu’ de mare succes si in alte cazuri avansate, existand posibilitattea ca radiatiile sa nu mai fie folosite deloc.  Daca aveau tate imense si tocmai se dadeau jos dintr-un Mertz, probabil ca apareau la ziar. Nu ca ar fi ceva rau in asta:D!

Asadar:

1) Toata schelalaiala vine de la un tip dat afara si de la un articol nepublicat despre un turnatorel, Romosanu pe numele lui, amandoua actiunile fiind facute de Nistorescu, actualul sef de la Cotidianul. E de notorietate faptul ca de multa vreme, Cotidianul mergea voios in jos si ca editorialele de opinie, de multe ori habauca, care-l impanzeau nu ii faceau bine. Adus sa faca ziarul mai profitabil, Nistorescu exact asta o sa si faca, ba mai mult o sa si ranjeasca tot drumul. Trebuie evident concedieri si masuri dure. Cotidianul, ca si frac’so mai mare Academia Catavencu, desi pretindea ca se adreseaza unui public preponderent intelectual, a vazut cum randurile cititorilor se subtiaza catastrofic, in conditiile in care nu am auzit de vre-o molima care sa atinga doar purtatorii de patalamale universitare. Ziarul nu mai era de multa vreme unul de informatie si eventual comentarii, ci unul de comentarii si rafuieli personale. Orgolii imense, neimplicare, sefi nu doar incompetenti (Turcescu) ci si pur si simplu lichele (Ursu, Dinescu), toate astea au culminat cu Buscu, omul care crede sincer despre el ca e nu doar atoatestiutor, ci si ca e cel mai frumos, perfect, etc si ca toate esecurile sale se datoreaza in primul rand oamenilor de langa el, apoi tarii, limbii, formelor de relief si, de ce nu, Sandei Taranu care a avut incredibilul tupeu sa se nasca inaintea lui.

Biznisul trebuia curatat de tipi care mai sunt cool doar pentru liceeni si studente pana in anul 3 de facultate, care-si dau cu parerea „la mishto” si apoi umplut cu gazetari si reporteri de buna calitate. Si mai trebuie sa faca ceva, ce s-a uitat se pare ca in toata tevatura asta. Sa faca bani din vanzari, reclame, etc.

In ceea ce priveste cazul Romosanu, acesta nu e nici pe departe un caz de presa ci mai mult un atac direct la Nistorescu prietenul acestuia,. Daca era ceva important cazul ajungea de mult pe masa altor ziare sau odata refuzat ar fi fost destule care sa-l preia. Oficial Nistorescu a cerut doar mai multe probe si o reactie a celui impricinat.

Pana la urma situatiunea a degenerat intr-o bataie intre 2 tabere, in care in mod ciudat si intristator pentru mine Nistorescu pare omul calm si stapan si situatie. Intristator nu pentru ca as avea ceva cu N. ci pentru ca vad cum ailalti nu reusesc nicicum sa  treaca peste bascalia de liceu si injuraturile de mama, cand le e amenintata gasca.

2) Gregoire Cartianu – nu stiu unde dracu e umlaut-ul ca l-as pune – mi-a atras atentia cu articolul despre Tuca, celebrul xerox national, care inainte vreme se scremea sa se dea si poet printre altele; omul cu un suflet melodic, care respira melos, patos, catharsis, Olimpyakos, Atena, Paralia si alti termeni grecesti care dau pe spate gospodinele de buna credinta. Prins in delict de proasta crestere si mojicie cat cuprinde, Tuca nu doar nu si-a facut mea culpa si a injurat reporterul care-l sunase sa ii ceara replica, ci si a nascocit niste explicatii complet tembele, care se bat cap in cap mai rau ca cei doi neuroni ramasi sa stinga lumina la musiul respectiv in mansarda.

Grigoire, pe de alta parte,  e personificarea vie a celebrului indemn maiorescian „scrieti, scrieti orice, numai scrieti”, omul facand progrese considerabile de cand are rubrica zilnica.

3)  Si pentru ca trebuia sa va dau sange, ca sex inca nu-mi permit, observ cum presa noastra se grabeste sa-l puna la zid pe imputitul de tigan batran si libidinos, cu mertzan scump, care desi nu era incadrat in campul muncii isi permitea sa traiasca in lux si destrabalare.

Bineinteles ca animalul si-a meritat soarta, daca a vrut sa guste carnita frageda de studenta la medicina. Profitand de varsta sa inaintata si de kilogramele de aur din gura, a intrat pe usa caminului si a incercat sa profite de o fata nevinovata, pe care mai mult ca sigur ca o vedea pentru prima data. Surprins, prietenul fetei care tocmai a intrat pe usa in acel moment, complet intamplator, of course, a scos un cutit pe care l-a infipt de 50 de ori in imputit, apoi l-a transat si l-a condus inapoi la masina, se se invete minte.

Scarba de tiganete batran insa nu s-a multumit sa priceapa aluzia si sa plece dracu’ din fata caminului, mai ales ca deja era in portbagaj. In schimb s-a multumit sa stea acolo si sa sangereze ca un porc, pana a fost observat de un paznic, incercand pana in ultima clipa sa discrediteze niste copii nevinovati.

Cam atat, ca vad m-am intins cam mult si inca sunt slabit :D!


august 4, 2009 Posted by | DAY BY DAY | , , , , , , , , , , , , | 5 comentarii

Incredibil, mormolok6 se intoarce!

Zilele astea, mi-am neglijat contributia aproape zilnica la marea literatura si nu am mai scris nimic, ba, „ca un caine turbat am muscat mana care …”, si mi-am permis un pic de relaxare:D .

Carevasazica acu’ am ajuns acasa; cum imi revin din coma in care o sa intru imediat din cauza oboselii, cum voi incepe sa-mi impart iar  bolovaneii de intelepciune si scurtele comentarii sarcastice asupra lumii, atat de apreciate de miile de cititori deja.

A tutulor pana la viitoarea postare, sper in aprox. 12 ore :D!

august 3, 2009 Posted by | DAY BY DAY | , , , | 3 comentarii

Reluare de putoare a povestii Tiganca vs gadjo dillo

Începând din studenţie, am început să-mi permit să scot pe banii mei, căte o râmă la bere sau la un suc, in funcţie de cât de mult vroia să mă impresioneze. De atunci, sunt prins intr-o lupta teribilă, cu un adversar pe care nu mi l-am dorit, dar în fata caruia nu vreau sa cedez! Prea usor. Pornit din start cu un handicap, am incasat-o de multe ori in freză, fiind pus în faţa unei situaţii fără ieşire, sau cum e mai cunoscută in lumea normală Catch 22.

Mă refer la ţigăncile care vand flori in baruri, restaurante, terase şi in locuri unde întampini destule greutaţi sa intri, dacă nu eşti imbrăcat mai de doamne ajută. Apar când ţi-e lumea mai dragă şi ai de ales între:

1-dacă nu cumperi, se simte prost madama cu care eşti la masă, ceea ce măreşte ameţitor probabilitatea de a sfârşi seara cu virgulă.

2-dacă cumperi, iţi săraceşte bugetul pe seara respectivă şi iar dă cu, ai ghicit, aceeaşi  virgulă, pentru că in definitiv, ai şi tu drepturi.

Iată-mă, mai deunăzi, relaxat si aproape vesel la o terasă, cand ne-am întâlnit iar. M-a ginit deja şi ştie instinctiv că am vazut-o. Ne măsurăm de la distanţă, timp in care fiecare ne comportăm absolut normal. Eu imi continui discuţia cu tanti, iar ea incepe să dea târcoale terasei, prefăcându-se că nu mă vede şi că se mulţumeşte cu clienţii de la alte mese. Semistresat, mai fac o comandă si ma pregatesc psihic de confruntare. Gipsy, amană confruntarea, o văd preocupată…

Un gând incepe să mi se înfiripe intre urechi….doar un gând! Un gândicel, un gânduţ, nu-mi poate face rau. Dacă… nu, nu se poate… n-am eu norocu’ ăsta… dar dacă? In definitiv, n-am făcut nimic rau nimănui. Încă. Ba chiar imi aduc aminte, cu duioşie, că la un moment dat i-am dat unei ţigăncuşe căteva zeci de mii. Poate era fii-sa! Ce dracu’… minuni se pot întâmpla şi cine ştie, o vrea să meargă mai repede acasă. Poate… Privirea imi devine mai caldă, imi iau pentru un moment ochii de la ea şi las să iasă o parte din aerul pe care-l ţin in mine de 5 minute.

-Un buchet dă flori, păntru cea mai fromoasă domnişoară, domnu’? spune indianca, cu miere in glas, pregatindu-se să-mi agaţe scalpul lânga celelate trofee.Teoretic, a reuşit un atac perfect. Ochirea victimei, distrugerea psihică, lipsirea ei de O2 ( îmi ţineam respiraţia sperand sa scap) şi bineînţeles, lovitura de de maestru, folosirea sintagmei „cea mai frumoasă domnişoară” .

Exact ca în filmele cu Van Damme, incasez tot in bot si incă cu incetinitorul. Cu o faţă de condamnat imi duc mana la buzunar, acompaniat de rânjetul, fara nimic uman in el al conlocuitoarei. Apoi cu o miscare fulgerătoare ii arăt mâna. Şi cu un zâmbet angelic susur:

– Suntem deja casătoriţi!

La început pare a avea un mic atac cerebral. Privirea ii devine fixă, cu rânjetul incă întipărit pe cadran. Se pare ca m-am înşelat! În ciuda salivei care-i picura din mestecău, creierul ii lucreaza; e evident ca incearcă să priceapă ce dracu’ se petrece. Într-un târziu, cam pe la al 4-lea rând, işi revine şi impleticindu-se, se indepărtează de la masa noastră.

Inabuşite de zgomotul terasei, aud ceva referiri la D-zei, organe genitale, moarte, ’ţi, mă-tii, sange. Nevastă-mea işi permite sa rasufle in timp ce eu, eu nu ma bucur prea tare.

În definitiv, ies şi maine la terasă, iar războiul ăsta nu pare aproape de final.

august 2, 2009 Posted by | DAY BY DAY | 2 comentarii