mormolok6

World domination, step by step!

Ubermensch und untermensch

Cam la o saptamana dupa sosirea mea in noul habitat, vine si momentul iesirii in oras cu niste sasi plecati de mici in Germania. De la care a trebuit sa aud iar, a enspea oara, cat de inapoiati suntem noi, cata mizerie avem, ce obiceiuri de cacat ne caracterizeaza, cata putoare, pe scurt, cat de superiori ne sunt ei noua.

Dupa 0 juma’ de ora de ascultat cu un zambet constipat, am avut si eu cateva intrebari:

1 – De ce, cand ii intreaba un neamt de unde sunt, ca urmare a accentului lor, ei mint si spun ca-s din Lichtenstein?

2 – Nu e ciudat ca desi suntem clar niste salbatici, totusi meniul nostru nu cuprinde celebrele retete traditionale: evreu ortodox fezandat ( ca aia e mai ai dracu’), tigan la cuptor cu gaini sub braţe sau celebrele picioare de rus cu fasole?  Pot oare domniile lor sa-si aduca aminte cand au avut romanii un plan national de mancat oameni si transformatul ramasitelor acestora in sapunuri?  Pentru ca nu-i asa, desi pare greu de crezut, evreii, tiganii si esticii  au fost catalogati ca fiinte umane.

3 – Kauferingu’ nu e oare locul in care a fost situat cel mai al dracu’ lagar de concentrare de pe teritoriul Germaniei, fiind in acelasi timp si furnizor de sclavi pentru fabricile germane? Sclavi pe care soldatii germani nevoiti sa se retraga, au avut grija sa-i adune pe toti intr-o baraca si sa le dea foc, organizand ad hoc si un concurs de tir ale carui tinte erau cei care reuseau sa iasa cumva din cladire.

4 – De ce de fiecare data cand ma intalnesc cu batranei simpatici foc, odata ce afla ca-s auslander, unii dintre ei ma roaga (contra unei lager, bineinteles)  sa cad secerat la pamant in timp ce ei se prefac ca ma mitraliaza, iar altii, isi misca mana de la dreapta la stanga , spunand cu glas scazut: richt, linz si apoi se indeparteaza stergandu-si o lacrima si soptind usor: Achh Dolphi, Dolphi!

Dupa o tacere destul de jenanta, pe care am savurat-o cu cea mai inocenta fata din dotare, iar gleznele mele se umflau domol sub spiturile insistente ale companiei mele, discutia a trecut usor spre fotbal, unde desi ne bat de ne rup si acolo, n-am mai avut ce sa marai, fiind nevoit sa ma plec in fata evidentei.

Anunțuri

Noiembrie 21, 2009 - Posted by | DAY BY DAY | , , , , , , , ,

Niciun comentariu până acum.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: