mormolok6

World domination, step by step!

TIGANCA VS GADJO DILO

Începând din studenţie, am început să-mi permit să scot pe banii mei, căte o râmă la bere sau la un suc, in funcţie de cât de mult vroia să mă impresioneze. De atunci, sunt prins intr-o lupta teribilă, cu un adversar pe care nu mi l-am dorit, dar în fata caruia nu vreau sa cedez! Prea usor. Pornit din start cu un handicap, am incasat-o de multe ori in freză, fiind pus în faţa unei situaţii fără ieşire, sau cum e mai cunoscută in lumea normală Catch 22.

Mă refer la ţigăncile care vand flori in baruri, restaurante, terase şi in locuri unde întampini destule greutaţi sa intri, dacă nu eşti imbrăcat mai de doamne ajută. Apar când ţi-e lumea mai dragă şi ai de ales între:

1-dacă nu cumperi, se simte prost madama cu care eşti la masă, ceea ce măreşte ameţitor probabilitatea de a sfârşi seara cu virgulă.

2-dacă cumperi, iţi săraceşte bugetul pe seara respectivă şi iar dă cu, ai ghicit, aceeaşi  virgulă, pentru că in definitiv, ai şi tu drepturi.

Iată-mă, mai deunăzi, relaxat si aproape vesel, la o terasă, cand ne-am întâlnit iar. M-a ginit deja şi ştie instinctiv că am vazut-o. Ne măsurăm de la distanţă, timp in care fiecare ne comportăm absolut normal. Eu imi continui discuţia cu tanti, iar ea incepe să dea târcoale terasei, prefăcându-se că nu mă vede şi că se mulţumeşte cu clienţii de la alte mese. Semistresat, mai fac o comandă si ma pregatesc psihic de confruntare. Gipsy, amană confruntarea, o văd preocupată.

Un gând incepe să mi se înfiripe intre urechi….doar un gând! Un gândicel, un gânduţ, nu-mi poate face rau. Dacă… nu, nu se poate… n-am eu norocu’ ăsta… dar dacă? In definitiv, n-am făcut nimic rau nimănui. Încă. Ba chiar imi aduc aminte, cu duioşie, că la un moment dat i-am dat unei ţigăncuşe căteva zeci de mii. Poate era fii-sa! Ce dracu’… minuni se pot întâmpla şi cine ştie, o vrea să meargă mai repede acasă. Poate… Privirea imi devine mai caldă, imi iau pentru un moment ochii de la ea şi las să iasă o parte din aerul pe care-l ţin in mine de 5 minute.

-Un buchet dă flori, păntru cea mai fromoasă domnişoară, domnu’? spune indianca, cu miere in glas, pregatindu-se să-mi agaţe scalpul lânga celelate trofee .Teoretic, a reuşit un atac perfect. Ochirea victimei, distrugerea psihică, lipsirea ei de O2 (in timp ce îmi ţineam respiraţia sperand sa scap) şi bineînţeles, lovitura de de maestru, folosirea sintagmei „cea mai frumoasă domnişoară” .

Exact ca în filmele cu Van Damme, incasez tot in bot si incă cu incetinitorul. Cu o faţă de condamnat imi duc mana la buzunar, acompaniat de rânjetul, fara nimic uman in el al conlocuitoarei. Apoi cu o miscare fulgerătoare ii arăt mâna. Şi cu un zâmbet angelic susur:

– Suntem deja casătoriţi!

La început pare a avea un mic atac cerebral. Privirea ii devine fixă, cu rânjetul incă întipărit pe cadran. Se pare ca m-am înşelat! În ciuda salivei care-i picura din mestecău, e evident ca incearcă să priceapă ce dracu’ se petrece. Într-un târziu, cam pe la al 4-lea rând, işi revine şi impleticindu-se, se indepărtează de la masa noastră.

Inabuşite de zgomotul terasei, aud ceva referiri la D-zei, organe genitale, moarte, ’ţi, mă-tii, sange. Nevastă-mea işi permite sa rasufle in timp ce eu, eu nu ma bucur prea tare.

În definitiv, ies şi maine la terasă, iar războiul ăsta nu pare aproape de final.

Anunțuri

Mai 30, 2009 Posted by | DAY BY DAY | , , , , , , | 2 comentarii

DE CE IUBIM FEMEILE

Citește în continuare

Mai 24, 2009 Posted by | POLITICALLY INCORRECT | , , , , , , , , | 15 comentarii