mormolok6

World domination, step by step!

Revenirea reloaded!

Am reusit in sfarsit sa ma fac util societatii, m-am angajat si eu ca tot mediocrul si, ce-i mai intristator, m-am cam potolit cu plimbarile. Realitate lejer deprimanta, dar care are mizerabilul avantaj, la care as renunta intr-o clipita, de a ma reda marii literaturi. In rest, o sa continui relatarile experientei din Germania, urmata de ceva miscari de trupe prin tara noastra faina si ca sa folosesc tehnica teasing-ului, spun doar ca mormolok6 va incepe o noua aventura intr-un tinut salbatic, dar nemaipomenit de frumos, populat de creaturi care mai de care mai fantastice, ce se inmultesc pare-se prin spori. Un tinut in care, ca sa intre, a trebuit sa prezinte o legitimatie speciala si sa se deghizeze intr-unul dintre vietuitorii locului.

O poveste plina de suspans, in care instinctul de conservare se ia la tranta cu nevoia de bani si pierde in mod rusinos. O alegorie a transformarii umane, o calatorie spre maturitate si pierderea unor idei preconcepute si complet inutile de altfel.

Reintors in locurile pe care le parasise in urma cu 4 ani, mormolok6 va fi nevoit sa infrunte niste bazdaganii noi, sa rezolve situatii care mai de care mai felurite si sa reuseasca sa se extraga la timp din zona cu pricina.

Dar toate la timpul lor, sau dupa cum frumos ii spunea Shererazada sultanului intr-una din primele lor intalniri: „O, Tunetul Desertului, nu e oare mai usor daca dam intai salvarii jos?”.

Ne auzim maine, cand o sa descoperiti calda si inca palpitand, a doua parte din Schnitzeland Adventures.

Anunțuri

Septembrie 15, 2009 Posted by | DAY BY DAY | , , , , , , , , | 6 comentarii

CUM AM REFORMAT SISTEMUL DE ÎNVĂŢĂMÂNT DIN ROMANIA (2)

image063Iată de ce, in momentul in care s-a anunţat prima inspecţie dupa 10 ani, nu aveam absolut nici o urmă de îngrijorare. În timp ce toţi se dădeau de ceasul morţii să apară cât mai bine, eu eram cu copii la iarbă verde unde îi învăţam un pic de engleză, very old school style. Pentru că da, predam si engleza de nu cumva aţi uitat.

Şi vin si cele 2 zile fatidice. Totul e ok, inspectorul de resort e mulţumit, mai ridică câte o sprânceană când mai scap cate un “foarte bine purcelule”, dar vede că ăia mici râd şi-s fericiţi si se linişteşte. Mai aveam o oră, in care trebuia sa predau o lecţie dintr-un capitol mai mare, ce se referea la primul razboi mondial. Era vb de teatrul de razboi, cine pe cine a atacat, ce-a întâmplat apoi şi ultimele bătălii.

Stufos in draci, ca toate manualele, hrisovul respectiv mai mult mă încurca in misiunea mea de a reforma sistemul din temelii. Aşa că am conceput un plan ad-hoc: am scris numele ţărilor participante la confict pe cate o bucată de carton şi le-am împărţit în clasă. Cel mai mare baiat din clasă, Dorel, devenea Germania, apoi in ordine descrescatoare, ceilalţi (Sile, Ionuţ, Andrei….) se transformau in Franţa, Rusia, Belgia etc

Am demonstrat cum, bazandu-se pe surprindere si superioritate militară, Germania a atacat ţările vecine, dar cum odată coalizaţi, Aliaţii  au reuşit intr-un final să câştige. L-am pus aşadar pe Doreluţ să-şi atace (in joacă, of course) pe rând colegii, urmînd ca intr-un final, ceilalţi să-l dovedească numeric pe el şi aliaţii lui. Bineînţeles, fiecare ataca şi se mişca la mare artă, doar atunci când trebuia, fiind deja obisnuiţi să asculte, din experienţele trecute cu reconstituirile.

Copii râdeau de se prăpădeau, insa stiau deja din clasă secvenţele răzbelului, inspectorul dădea din cap zâmbind, iar eu eram in al 9-lea cer. Către finalul orei, inspectorul mă roagă dacă pot să le dau o lucrare copiilor. Imperial ii acord favoarea, iar odată sunat in pauză, strâng lucrarile, i le inmânez si-l rog sa mă scuze 10 min. Acceptă. Mai rămân cu copii un pic, îi felicit, le mulţumesc că au participat la oră si mă îndrept către cancelarie. Inspectorul imi zice că e impresionat, că o să  citeasca lucrările mai tarziu şi că mai bine ne punem la masă, ca a fost o zi grea si-i scade glicemia daca nu imbuca ceva.

Dupa 2 săptamâni mai tarziu, sunt chemat in biroul directorului, care după ce-mi inmânează un plic destul de voluminos, imi pune telefonul în faţă si-mi cere să sun  imediat la Inspectoratul Judeţean.

Sun, cer cu inspectorul, care îmi aduce la cunoştinţă că dacă nu vreau televiziunile centrale pe capul meu, să mă tin dracu’ de programă şi tehnicile de predare clasice, consfinţite de atatea generaţii de profesori. Şi că dacă mai vreau o carieră în învăţământ, ar fi cazul să mă şi mişc repejor în direcţia indicată. Că mai are 3 ani pînă la pensie şi nu vrea scandal. Apoi pe un ton mai calm, imi spune că lui i-a plăcut, dar că trebuie să mă ţin de programă, neapărat. Îmi urează o zi bună şi, da ai ghicit, inchide.

Curios mai degrabă, desfac plicul. În el era o adresă de la Inspectoratul Judeţean şi lucrările copiilor. Citesc adresa care repeta intr-un limbaj diplomatic ce tocmai auzisem la telefon, şi-mi arunc ochii şi pe lucrari, încercand să-mi dau seama daca nu cumva sunt victima unei farse. Citesc si simt cum mi se inmoaie picioarele:

„Domnul profesor l-a pus pe Doreluc sa ţină o foaie cu Germania şi să-l bată după aia pe Ionuţ. Care nu l-a putut bate si apoi s-a luat de Deiu’. Dupa aceea tot domnu profesor, i-a pus pe ceilalţi copii sa-l bată pe Dorel, dar numai in glumă.” Dacă aproximativ jumătate dintre lucrări sunau cam la fel, fiind cel mult simpatice, ultima frază se regăsea în toate.

“Domnul profesor este foarte bun, că el nu ne pune să scriem mult şi numai să ne jucăm şi ne pune filme şi la engleză ne uităm la desene.”

Îngerii se vorbiseră între ei să-mi facă un bine şi să mă pună bine cu ăi mari de la judeţ! În pauza mare le-am luat tuturor cate o îngheţată şi la oră ne-am mai uitat la un film.

Apoi, înfrânt, m-am întors acasă, mi-am aruncat manualele şi cartea de muncă la gunoi, m-am despărţit de fata cu care eram şi m-am dus în SUA să car mobilă.

Iunie 9, 2009 Posted by | GIGICA, TRECI LA TABLA! | , , , , , , , , , , | 2 comentarii