mormolok6

World domination, step by step!

Ubermensch und untermensch

Cam la o saptamana dupa sosirea mea in noul habitat, vine si momentul iesirii in oras cu niste sasi plecati de mici in Germania. De la care a trebuit sa aud iar, a enspea oara, cat de inapoiati suntem noi, cata mizerie avem, ce obiceiuri de cacat ne caracterizeaza, cata putoare, pe scurt, cat de superiori ne sunt ei noua.

Dupa 0 juma’ de ora de ascultat cu un zambet constipat, am avut si eu cateva intrebari:

1 – De ce, cand ii intreaba un neamt de unde sunt, ca urmare a accentului lor, ei mint si spun ca-s din Lichtenstein?

2 – Nu e ciudat ca desi suntem clar niste salbatici, totusi meniul nostru nu cuprinde celebrele retete traditionale: evreu ortodox fezandat ( ca aia e mai ai dracu’), tigan la cuptor cu gaini sub braţe sau celebrele picioare de rus cu fasole?  Pot oare domniile lor sa-si aduca aminte cand au avut romanii un plan national de mancat oameni si transformatul ramasitelor acestora in sapunuri?  Pentru ca nu-i asa, desi pare greu de crezut, evreii, tiganii si esticii  au fost catalogati ca fiinte umane.

3 – Kauferingu’ nu e oare locul in care a fost situat cel mai al dracu’ lagar de concentrare de pe teritoriul Germaniei, fiind in acelasi timp si furnizor de sclavi pentru fabricile germane? Sclavi pe care soldatii germani nevoiti sa se retraga, au avut grija sa-i adune pe toti intr-o baraca si sa le dea foc, organizand ad hoc si un concurs de tir ale carui tinte erau cei care reuseau sa iasa cumva din cladire.

4 – De ce de fiecare data cand ma intalnesc cu batranei simpatici foc, odata ce afla ca-s auslander, unii dintre ei ma roaga (contra unei lager, bineinteles)  sa cad secerat la pamant in timp ce ei se prefac ca ma mitraliaza, iar altii, isi misca mana de la dreapta la stanga , spunand cu glas scazut: richt, linz si apoi se indeparteaza stergandu-si o lacrima si soptind usor: Achh Dolphi, Dolphi!

Dupa o tacere destul de jenanta, pe care am savurat-o cu cea mai inocenta fata din dotare, iar gleznele mele se umflau domol sub spiturile insistente ale companiei mele, discutia a trecut usor spre fotbal, unde desi ne bat de ne rup si acolo, n-am mai avut ce sa marai, fiind nevoit sa ma plec in fata evidentei.

Anunțuri

Noiembrie 21, 2009 Posted by | DAY BY DAY | , , , , , , , , | Lasă un comentariu

De revenire

Cu ajutorul unui neamt, care in mod absolut providential vorbea engleza, am aflat ca am norocul sa prind un tren spre Kaufering in fix 5 minute, dupa cum imi arata si mersul trenurilor lor, scris pe un A4, dintr-un avizier pitit dupa gara! Aproximativ jumatate de ora mai tarziu, ma urc in tren si ajung intr-un final la destinatie. Unde ma astepta o tanti super incantatoare, foarte sexy si extrem de nervoasa. Gratios, reusesc sa-mi depun omagiile, neluand in seama referirile punctuale la stramosii mei si suturile in posterior aferente.

Odata ajuns in satul in care urma sa ma stabilesc pentru urmatoarele 2 saptamani, am purces la cercetarea terenului inconjurator, descoperirea de rute de iesire in caz „de ceva”, stabilirea primelor contacte, macar si vizuale cu bastinasii, precum si verificarea in mod discret a posibilitatii existentei unor lebede prin zona.

Kaufering-ul de Campie, localitatea in care m-a adus fatalitatea, e copia la indigo, fara sa exagerez cu nimic, a suburbiilor americane, alea de se vad in filme. Se mai pastreaza un pic accentul de Europa medievala, atat prin biserica lor fortificata, cat si prin unele obiceiuri de inalta clasa. Pe unele le-am mentionat, cum ar fi cumpararea si depozitarea de cantitati industriale de detergenti si sapunuri, dupa cum spun statisticile si completa lor uitare in beci sau pod, dupa cum am simtit eu. Altele, cum ar fi basina la masa, ragaiala dupa carnati si bere, produsa in egala masura de herren und frauen, aveam sa le descoper pe parcurs.

Ca fapt divers am observat ca italienii lor sunt la fel de stupizi ca italienii nostri, numai ca acolo sunt priviti ca imbecilii Europei si nu ca niste bibelouri pretioase ,cum sunt vazuti in spatiul carpato-danubiano-pontic.

In ceea ce priveste loisir-ul, in satul lui Hansel si Gretel exista un complex acvatic destul de bine dezvoltat, cu bazine in aer liber, dar si acoperite. Lucru care ma binedispune intotdeauna si ma obliga sa-mi exersez stilurile preferate de inot: ancora si nicovala. La sauna in special (care e mixta) si la vestiar unde, desi regula e sa ramai in cucii si prunutele din dotare goale, se pare ca pentru nemti e un motiv perpetuu de uimire.De aia continua sa se uite perfect fix la genitalele tale, cu o curiozitate aproape copilareasca, de nu ar avea majoritatea de la 25 de ani in sus.

Invat cuvinte noi cum ar fi: schnitzel, un fel de snitel de pe la noi, numai ca de 1,5 kg,  apflestrudel, adica strudel cu mere, hure, adica domnisoara super simpatica pe care o poti inchiria cu ora si preferata mea: ich denken diese  ist eine hund nicht eine Schwann! adica : Va dau cuvantul meu de oroare, domnule politist, daca n-am crezut ca e un caine si nu o lebada. Pai uitati-va cum arata: am crezut ca si-a pierdut labutele si ca i s-a lungit gatul de foame! Ca de aia mi s-a si facut mila si vroiam sa aduc animalul in casa, sa-i dau ceva…de mancare…Ati dat deja de 4 ori in cap, domnucule draga! Poftm, sa-i dau drumul?  Pai si-a incolacit gatul de mana mea…       …etc 🙂

va urma

Octombrie 16, 2009 Posted by | DAY BY DAY | , , , , , , , , | 1 comentariu