mormolok6

World domination, step by step!

INEXISTENTELE MELE PROBLEME CU NETUL

Acu’ câţiva ani, mi se zbătea un gînd între lobii mei cei atît de netezi.  Ce-ar fi să mă conectez şi eu ca restu’ lumii la internet? Venisem din SUA, mă plictiseam teribil, iar orăşelul meu e recunoscut pentru oferta variată de divertisment, ce-i lipseste cu desăvarşire.

Iată-mă câteva zile mai târziu, emoţionat ca un şcoler,  în faţa unui ghişeu din primul oficiu poştal întâlnit în cale. Acolo am aflat că, daca vreau si modemul aferent gratis, aş face bine sa ma abonez pe 3 ani şi să scap de o grijă. Ceea ce am şi făcut, şi, fericit că am avut parte de o afacere faină, am plătit ca turcu’, anticipat, primul an de abonament..

Bucuros, mi-am luat jucariile si m-am îndreptat spre casă, fluierând si sărind intr un picior tot drumul. Am reuşit să ridic destule sprâncene, dar nu-mi păsa. Pentru o fiinţă  de 188 cm si 105 kg e o performanţă, indiferent din ce unghi ai privi-o!

Dupa nici 3 zile (nu, is un original şi nu o zic pe aia cu minunea) au început problemele cu modemul şi implicit cu internetul, care mi se intrerupea cand mi-era lumea mai dragă. Şi uite aşa, am inceput o relaţie de durată cu serviciul reclamaţii al Clicknet-ului şi în special cu instalatorii de internet. Prima dată când mi s-a întamplat pocinogu’, am sunat la Serviciul Clienţi care, după ce m-au ascultat atent, mi-au spus ca, a doua zi, o echipă va veni la apartament să verifice problema in chestiune.

Am zis saru’mana, deoarece, după cum banuiaţi, era o tanti, şi mi-am văzut de ale mele. A doua zi primesc un telefon cum că baieţii sunt pe drum şi ajung în aproximativ jumătate de oră.  Ceea ce au si. Punctuali în draci şi super simpatici toţi. Odată intraţi în casă, mă scuz că i-am deranjat, roşesc, le spun ca e prima dată şi îi rog să fie blânzi.

Îi servesc cu o cafea, suc, bere sau tuică si, şcolit in SUA, le dau si un mic bacşiş anticipat. Aşa, ca să fie intr-un ceas bun. Aveam bani şi mă consider un om de lume, umblat, care ştie că totul e bine când toată lumea e mulţumită.

Reinstaleaza un soft, îmi scapă laptopul pe jos, îşi cer scuze, eu răspund că “e Acer şi duce, să vedeţi pe unde l-am carat eu”, ei râd si-l mai scapa o dată! Încă glumeţ, îi invit să rămână la 2 scăpări pe jos, ei spun ca nu, “2 e pentru morti, nu-i aşa?” Râdem cu toţii şi-l mai scapă o dată.

Lejer indispus mă ridic în picioare, ei că, “stai domne, că n-are nimic, uite incă ticaie”, eu zic că nu, nu trebuie să ticăie, ei ripostează, “atunci nu e problema noastră, noi am venit sa reparăm conexiunea la net şi am reparat-o, lasă-ne domne să ieşim din casă, dacă nu vrei să chemăm poliţia!”

Au urmat apoi luni de discuţii fructuoase, de o frumuseţe fără precedent,  care se pot rezuma astfel:

Primo tempo:

– Buna ziua, imi face modemul figuri.

– Iar?

– Iar, imi cer scuze, degeaba ma rog de el, e un prost crescut.

– Dom’le daca ai chef de poante, lasă-ne in plata noastră, că nu ne arde de glume tâmpite îm timpul programului!

– Verificaţi, madam, şi o sa vedeti!

– Mda, aveţi dreptate, trimitem o echipă.

Echipă, aceeaşi bineînteles, cu care, de a lungul timpului, am avut la fel, dialoguri spumoase, pline de viaţă, nechinuite de absolut nici o urmă de logică.

Secondo tempo:

– Salutare, modemul imi face figuri.

– Nu se poate, astea-s cele mai bune de pe piaţă! Nu e de la modem, probabil îs  firele de vină.

Terzo tempo:

– Mi-e stricat modemul, iar nu se conectează ca lumea. Poate trebuie schimbat!

– Nu,  nu e modemul de vină, dar s-ar putea sa fie virusii, aveţi un antivirus bun?
– Am!

– Sigur?

Patrizio tempo:

– Imi face figuri rau, e stricat, ziceţi-le să-l schimbe că doar sunt în garanţie!

– Domne, e sigur usb-ul laptopului, modemul e ok, am verificat in centrală.

Cincio tempo:

– Iar mi-a picat netul, modemul asta nu e bun de nimic!

– Nu o fi hardul?

Şasetiţio tempo:

– Mi-e stricat modemul, jur că-l arunc pe geam! Schimbaţi-l vă rog!

– Modemul e ok, să vedem firele, că astea-s de calitate proastă.

Şeptiţio tempo:

– Mi-e stricat modemul!

– Domne, pentru conexiunea aia buşită, ia încercaţi, vă rugăm, modemu’ ăsta cu conectare directă la reţea. Ăsta e stas, cel mai bun de pe piaţă, mai scump, da’ face toţi banii, are memoria lui, se conecteaza automat. Noi degeaba le spunem clienţilor că modemurile de tipul ăsta, pe care îl aveţi dumneavoastră nu e bun. Da’ trebuie să se convingă ei singuri, că dacă le zicem noi, după aia spun că vrem să-i băgăm la cheltuieli! Ei, vedeti? Ăsta merge, era de la modem! Ce vă spuneam noi ? Trebuie să-l schimbaţi!

. Zâmbind, am închis uşa. După cum am mai zis, am 1.88 si 105 kg …

iunie 5, 2009 Posted by | DAY BY DAY | , , , , , , , , , , , | Un comentariu