mormolok6

World domination, step by step!

O FAPTĂ URÂTĂ

Adversar al sistemului, fără a-şi face un titlu de glorie din asta, controlorul, sau Naşul după numele dat de oamenii recunoscători, este un adevărat erou popular. Pe nedrept acuzat de lăcomie, acest Zorro, ne ajută zilnic. Mereu de partea vulgului, îţi percepe doar 30-50% din preţul biletului. Şi pentru asta ar merita statui, nu ce i-am facut eu într-un moment de rătăcire.

Timp de 6 ani, facând facultatea la Bucureşti, a trebuit să ma car din şi pînă în Bistriţa de destule ori. Apoi incă 2 ani după terminarea ei. Aşa am ajuns să am o relaţie apropiată, tovăraşească, cu el.

Cu câţiva ani în urmă, a trebuit să o conduc pe viitoarea mea cumnată la Bucureşti, unde avea programat un interviu la ambasada SUA. Din start, mi s-a adus la cunostinţă că mi se stiu obiceiurile şi ca nu se vor risca cu absolut nimic. Vor fi cumpărate 2 bilete! Degeaba am insistat si am pledat, au fost de neinduplecat. Mi-au spus ca, singur n-am decât sa ma fac de ingraşămant natural, dar nu pot să mai adaug un factor de stress unei situaţii şi asa incerte. Degeaba le-am spus că aşa ceva nu se face,  are şi el copii, familie, e prietenul meu… nimic! Înfrânt, m-am urcat în tren unde, câteva staţii mai târziu, îşi face apariţia Naşul.

Îi întind biletele şi în timp ce le perfora, mă întreabă cu dezamagirea unui tată, fără ca măcar să se uite spre mine:

-De ce ţi-ai luat bilet? Ne-am fi înţeles noi cumva…

Atunci am clacat, tensiunea devenise insuportabilă! Cu ochii în lacrimi, plin de remuşcare, am răspuns cu o voce gâtuită, arătând cu degetul:

-M-au obligat! Ea e de vină!

A ieşit, tacut, vizibil rănit şi s-a indepărtat cu mersul acela greoi care strânsese parcă greutatea unei lumi distruse.

De atunci ceva s-a rupt intre noi. Nu mai e asteptarea plina de incertitudini pâna la intalnirea cu el. Nu mai e bucuria revederii ca intre vechi si buni prieteni, sau glumele nevinovate în care eu mă prefaceam că n-am destui bani iar el se prefăcea că mă aruncă din tren. Nu ma mai  anunţa nimeni cu o staţie inainte că urmează gara de destinatie.

Acum am bilet si mă simt ca un om de nimic…

iunie 3, 2009 Posted by | DAY BY DAY | , , , , , | Un comentariu