Ubermensch und untermensch

Cam la o saptamana dupa sosirea mea in noul habitat, vine si momentul iesirii in oras cu niste sasi plecati de mici in Germania. De la care a trebuit sa aud iar, a enspea oara, cat de inapoiati suntem noi, cata mizerie avem, ce obiceiuri de cacat ne caracterizeaza, cata putoare, pe scurt, cat de superiori ne sunt ei noua.

Dupa 0 juma’ de ora de ascultat cu un zambet constipat, am avut si eu cateva intrebari:

1 – De ce, cand ii intreaba un neamt de unde sunt, ca urmare a accentului lor, ei mint si spun ca-s din Lichtenstein?

2 – Nu e ciudat ca desi suntem clar niste salbatici, totusi meniul nostru nu cuprinde celebrele retete traditionale: evreu ortodox fezandat ( ca aia e mai ai dracu’), tigan la cuptor cu gaini sub braţe sau celebrele picioare de rus cu fasole?  Pot oare domniile lor sa-si aduca aminte cand au avut romanii un plan national de mancat oameni si transformatul ramasitelor acestora in sapunuri?  Pentru ca nu-i asa, desi pare greu de crezut, evreii, tiganii si esticii  au fost catalogati ca fiinte umane.

3 – Kauferingu’ nu e oare locul in care a fost situat cel mai al dracu’ lagar de concentrare de pe teritoriul Germaniei, fiind in acelasi timp si furnizor de sclavi pentru fabricile germane? Sclavi pe care soldatii germani nevoiti sa se retraga, au avut grija sa-i adune pe toti intr-o baraca si sa le dea foc, organizand ad hoc si un concurs de tir ale carui tinte erau cei care reuseau sa iasa cumva din cladire.

4 – De ce de fiecare data cand ma intalnesc cu batranei simpatici foc, odata ce afla ca-s auslander, unii dintre ei ma roaga (contra unei lager, bineinteles)  sa cad secerat la pamant in timp ce ei se prefac ca ma mitraliaza, iar altii, isi misca mana de la dreapta la stanga , spunand cu glas scazut: richt, linz si apoi se indeparteaza stergandu-si o lacrima si soptind usor: Achh Dolphi, Dolphi!

Dupa o tacere destul de jenanta, pe care am savurat-o cu cea mai inocenta fata din dotare, iar gleznele mele se umflau domol sub spiturile insistente ale companiei mele, discutia a trecut usor spre fotbal, unde desi ne bat de ne rup si acolo, n-am mai avut ce sa marai, fiind nevoit sa ma plec in fata evidentei.

Primul Contact III

Intr-un final ajunge si trenul nost, in care ma urc tacticos si mult mai plin de mine decat cand am pus prima data piciorul pe pamant schnitzelez. In tren, aceeasi putoare de urina combinata de data asta, nu cu miros de branza sau de ceapa,ca acasa, ci cu un staruitor si oarecum inabusitor damf de transpiratie, pe care din automatism profesional l-am datat cu aproximatie la cca. 12 zile i.s.M. (inaintea sosirii mele). Ciudat, stiam ca astia-s pe primele locuri la consumul de sapun si produse de igiena, dar in afara de faptul ca poate isi fac pitici de gradina din ele, nu am reusit sa miros alta folosinta a lor.

Nu apuc sa ma asez bine ca si intra in conversatii cu mine o Grimhilda de vre-o 25 de anisori, unul mai sanatos ca celalalt. De la ea aflu ca gara mea de destinatie e a doua pe dreapta, asta venind cam la 45 de minute distanta. Timp in care reusim sa dezvoltam o frumoasa relatie bazata pe respect, intelegere paneuropeana si de ce nu, frumoase promisiuni nespuse, dar extrem de prezente. Vorbim asadar de cate in luna si-n stele radem, glumim, eu aflu ca ea e studenta, ea afla ca eu is roman, ea incrunta usor sprancenele, eu ranjesc larg, ea se plange ca nu are timp de distractii, eu ii dau un site de filme online, ea imi spune ca urmeaza statia mea si ne luam ramas bun, eu ma cobor si ma pregatesc sufleteste de intalnirea cu partea feminina pe care urma sa o terorizez urmatoarele 2 saptamani.

Plus ca ma si parfumez si bineinteles bag 3 orbiti in gura, asa ca sa nu las nimic la voia intamplarii. Dupa ce termin toaletarea, imi arunc ochii prin gara si simt cum ma lasa picerele. Trupesa ma daduse afara din tren mai repede cu o statie, iar telefonul meu era mort de aproape 3 ore. Evident ca n-am mai apucat sa-i multumesc fatucei de indicatii, cum nu am apucat nici sa-i spun ca s-ar putea sa primesca ceva amenzi consistente daca o prinde politia lor comunala ca se da pe siteuri care au in comun cu legea dreptului de autor cam tot atat cat am eu cu eroul lor national, de vaca mare si xenofoba!

Cum am ajuns la destinatie si cum mi s-au  confirmat o seama de opinii personale, asta-i alta mancare de varza acra cu carnati, de care ne vom ocupa zilele urmatoare.